ACTIVITATEA  PE  INTERNET  A  AUTORULUI  SITULUI  ÎN  ANUL  2011

Abonarea la fluxul RSS al sitului este cea mai bună metodă pentru a fi informat rapid despre noutăţile apărute pe sit

Recenzii [#05] - Tîrgul de carte Gaudeamus (partea 3) : 3 decembrie 2011

    --- Pe situl DailyBusiness.ro a apărut un articol care analizează tîrgul din punct de vedere economic şi o face extrem de realist, sprijinindu-se pe cifre seci în euro. Vînzarea de carte e o afacere ca oricare alta, dacă se înlătură aura de prestigiu conferită de faptul că se vînd produse destinate "spiritului", nu "materiei". Aşa că ea trebuie privită din punctul de vedere al profitului şi al evoluţiei pieţei de la an la an. Din analiza celor de la DailyBusiness.ro lucrurile nu stau prea bine pentru piaţa autohtonă de carte, care e în scădere, lucru care după autorul articloului s-a văzut şi la Tîrgul Gaudeamus 2011, mai puţin fastuos ca în anii trecuţi. E cumva normal să se bage mai puţini bani în standurile de la tîrg ale editurilor, din moment ce şi veniturile lor s-au diminuat faţă de anii trecuţi. Oricum, în articolul pe care-l recomand se vorbeşte şi despre situaţia generală pe piaţa rumînească a cărţii, care aparent este în scădere cu 40% faţă de maximul din anul 2008.

    --- Un alt articol mai mult decît critic la adresa tîrgului (Tîrgul Gaudeamus 2011, o nouă dezamăgire) a fost scris de Cristian Ducu pe blogul său. El s-a arătat neplăcut impresionat de organizarea tîrgului, pe care l-a asemuit mai mult cu un talcioc. În plus de asta Cristian Ducu s-a arătat nemulţumit de mirosul de transpiraţie, care de fapt nu e din vina vizitatorilor (cei vinovaţi de a fi asudat), ci din vina organizatorilor (cei care au dat căldura atît de tare, că ar fi transpirat şi un cactus). Şi el a remarcat, ca şi mine, penibilul situaţiei în care s-au pus italienii, invitaţii de onoare ai festivalului, care însă s-au dezonorat venind cu o ofertă ridicolă, şi scumpă pe deasupra.

    --- Agenţia de presă Mediafax a publicat un articol despre cele mai vîndute cărţi la Gaudeamus, grupate pe edituri (pentru Polirom şi Humanitas sînt date şi sumele aproximative obţinute la tîrg). Ziarul Adevărul publică un articol asemănător, dar dă şi cifrele de vînzare pentru unele din cărţile cele mai bine vîndute.

    Pe situl oficial a fost publicat bilanţul tîrgului (filă PDF), unde se comunică şi premiile oferite de organizatori pe baza votului publicului (habar n-am cum se vota, pe mine oricum nu m-a interesat nimic de la tîrg în afara cărţilor propriu-zise).

    --- Am să discut unele din aceste premii. Premiul pentru cea mai bună editură a fost acordat editurii Humanitas, urmată pe locurile II şi III de editurile Rao şi Nemira. Nu ştiu pe ce bază a primit Humanitas premiul I, din partea mea nici măcar nu merita să fie pe podium. Standul Humanitas n-a avut nimic special, în afara lansărilor (prezentărilor) de carte, care probabil că au adus ca vorbitori cele mai multe din personalităţile culturale rumîneşti prezente la tîrg. Dar cărţile de la stand aveau reduceri de preţ absolut ridicole, de maximum 10%, deci din punctul de vedere al cumpărătorilor era unul din standurile cele mai puţin atrăgătoare. Poate că explicaţia premiului I luat de Humanitas constă în faptul că a primit voturile vizitatorilor, adică al celor care au venit să caşte gura la personalităţile cunoscute de la TV şi care au fost mulţumiţi că au avut ce vedea.

    --- Editura Rao a avut singurul stand închis din tîrg, dotat cu detectoare magnetice pentru cei care ar fi vrut să plece de la stand fără să plătească. Sigur că nu pot fi blamaţi pentru asta, pentru că aveau şi cărţi (atlase) scumpe şi probabil că pentru furtul acestora s-au temut. Însă nici standul Rao n-a avut reduceri extraordinare, deşi -20% din preţul oricărei cărţi expuse era oricum o reducere de două ori mai mare decît cea de la Humanitas.

    --- Editura Nemira a avut un stand foarte frumos, aerisit, eu personal aş fi dat acestei edituri premiul I, deşi n-am luat nici o carte de acolo. De fapt cred că la ora actuală Nemira are cărţile cele mai frumoase, dacă este să vorbim de produsul material ca atare. Versiunile cu copertă tare de la romanele SF sînt foarte plăcute privirii, iar cei de la Nemira merită felicitări pentru asta. Sigur că eu nu mă ghidez după copertă atunci cînd cumpăr o carte, dar trebuie să recunosc că coperţile au importanţa lor pentru publicul-ţintă al editurii Nemira (printre care eu nu mă regăsesc însă).

    --- În ce priveşte reducerile, premiul I ar fi fost meritat de editura Paralela 45, de la care eu aş fi luat cărţile fraţilor Strugaţki dacă erau tipărite cu grafia clasic-realistă (Î/sînt). Nu pot suporta absolut deloc cărţile traduse din rusă care sînt tipărite cu grafia academic-propagandistă (Â/sunt). Numele sau cuvintele ruseşti scrise cu  central sînt absolut penibile. În nici o altă limbă Î-ul rusesc (identic la pronunţie cu cel rumînesc) nu este echivalat în scris cu A, deci în traducerile din alte limbi el e totdeauna echivalat cu I sau Y, ceea ce este absolut normal. Cazul de la Paralela 45 nu era singurul la tîrg, şi alte edituri aveau aceeaşi greşeală impardonabilă de tipărire a romanelor traduse din rusă, ceea ce m-a împiedicat să le cumpăr.

    --- Şi dacă tot vorbeam de premiile oferite la Gaudeamus, trebuie să spun că nu m-a uimit deloc premiul de "cea mai rîvnită carte a tîrgului" obţinut de cartea lui Neagu Djuvara numită "Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă". Atenţie, e vorba de cea mai rîvnită carte, nu de cea mai vîndută. Şi asta e tipic pentru editura Humanitas, care alături de Polirom a avut reduceri mici la tîrg, ceea ce a făcut ca multe din cărţile expuse să fie rîvnite şi nu cumpărate. Cartea este interesantă pentru că conţine răspunsurile lui Djuvara la unele din părerile critice emise după publicarea cărţii anterioare "Thocomerius-Negru Vodă; Un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti". Pe aceasta din urmă am citit-o şi eu, dar luată din anticariat cu preţul la jumătate, pentru că n-aş fi dat niciodată cei 30 de lei ceruţi de Humanitas pe ea nouă. Aşa cum n-aş da acum cei 21 de lei ceruţi de Humanitas pe cartea cu răspunsuri. La tîrg aş fi putut s-o iau cu 18 lei, dar chiar şi acest preţ un pic redus este exagerat pentru o carte de doar 120 de pagini. Dacă o s-o găsesc la maximum 10 lei la un anticariat am s-o iau, dacă nu, nu.

    Pentru cei care vor să rîdă un pic, recomand articolul Tîrgul de carte Gaudeamus m-a rupt la buzunare din revista Kamikaze, care prezintă dilema unui vizitator al tîrgului legată de cheltuirea banilor la tîrgul de carte sau la standurile cu mîncare aflate pe drumul spre pavilionul unde se ţinea tîrgul. Am uitat să spun că de la stradă pînă la pavilionul central de la Romexpo este un spaţiu gol mare de tot, unde se ţin tîrguri în aer liber. Pe partea stîngă a acestui spaţiu cum se merge spre pavilionul rotund sînt prezente mici gherete cu tarabe în aer liber unde se vînd produse preparate tradiţional (cîrnaţi, salam, brînză, plăcinte, etc.). Este de fapt un mic tîrg permanent, de unde se pot lua tot felul de bucate gustoase, chiar şi sarmale care să fie mîncate pe loc. Preţurile nu sînt mici, dar cei care vînd se laudă că preparatele sînt naturale, fără adaosurile întîlnite la preparatele similare din comerţul obişnuit. Eu mă gîndeam să-mi iau ceva de acolo la ieşirea de la tîrgul Gaudeamus, dar deja dădusem banii pe cărţi.

    În sfîrşit, pentru cei care vor să vadă mai multe fotografii de la tîrg, am descoperit un articol cu o sută de imagini (nouă pagini cu tot felul de poze de pe la standuri sau vederi generale).

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    Unii se vor mira de faptul că mai sus am folosit "ebook" în loc de "ecarte" sau "ereader" în loc de "ecititor". A fost ceva intenţionat, pentru a scoate în evidenţă termenii care sînt folosiţi de către comercianţii rumîni ai acestor produse. Mă întrebam în prima parte a relatării mele despre Gaudeamus 2011 care este cauza preferinţei pentru termenii englezeşti ("ebook/ereader") în locul celor rumîneşti adaptaţi ("ecarte/ecititor"), şi pentru ce se doreşte sciziunea între denumirea cărţii pe hîrtie (în rumînă) şi cea a cărţii pe suport digital (în engleză). Cred că am găsit răspunsul, care este cît se poate de banal şi are legătură cu calculatoarele. Din cauza faptului că folosirea softurilor traduse în rumînă nu a fost în nici un fel încurajată, populaţia a ajuns să asocieze folosirea tuturor produselor tehnologiei digitale cu limba engleză. Deci apare logic faptul că aşa cum majoritatea rumînilor folosesc terminologia în engleză cînd vorbesc de softuri, tot aşa vor dori să folosească terminologia engleză atunci cînd vine vorba de cărţi electronice. Cu alte cuvinte, tot ce are legătură cu un ecran trebuie să fie denumit în engleză. De unde "ebook" şi nu "ecarte". Cei implicaţi în comerţul cu carte (producători şi vînzători) au decis cu de la sine putere că "ecarte" nu e pe gustul populaţiei rumîne şi ca urmare trebuie impus termenul englezesc "ebook". Se repetă deci chestia cu limba calculatoarelor, unde de vină au fost în principal cei din domeniul informatic (programatorii şi comercianţii de aparatură şi softuri), care nu au vrut să traducă numele englezeşti ale produselor aflate în vînzare (celebrul "mouse" e binecunoscut) şi s-au opus cu îndîrjire traducerii programelor de calculator. Sigur că stimularea din nou a preferinţei pentru denumirile englezeşti, de astă dată legată de cărţile electronice, va duce la o scădere şi mai mare a prestigiului limbii rumîne în propria ei ţară. Dar aparent producătorilor şi comercianţilor de cărţi (viitoare "ebook-uri") din Rumînia nu le pasă de asta, deşi ar trebui să-i îngrijoreze spectrul limbii engleze, care seamănă cu un fluviu lingvistic de talia Amazonului ce stă să se reverse peste ei şi să-i înece.

Recenzii [#04] - Tîrgul de carte Gaudeamus (partea 2) : 26 noiembrie 2011

    La tîrgul Gaudeamus au avut loc în fiecare zi mai multe lansări de carte, desfăşurate simultan în diverse părţi ale pavilionului expoziţional, orarul lor fiind prezentat pe situl oficial. Eu am trecut repede pe lîngă astfel de lansări, fără să stau să ascult ce se zicea acolo. Însă pentru cine ar fi vrut să vadă în carne şi oase unele din personalităţile culturale rumîneşti ce se mai arată din cînd în cînd şi pe la TV, tîrgul ar fi oferit o ocazie bună. Dacă ai fi stat să te uiţi la lumea din jurul tău mai mult decît la cărţile din standuri, în mod sigur ai fi recunoscut tot felul de persoane mai mult sau mai puţin televizate, care se învîrteau pe la standuri sau stăteau la taclale pe coridoarele dintre ele. Uneori puteai recunoaşte după voce diferiţi vorbitori la microfon care participau la lansări de carte, de exemplu cît am stat eu i-am auzit pe Gabriel Liiceanu, Vartan Archelian şi Emil Hurezeanu. Dar deşi se vorbeşte de "lansare de carte", în fapt nu e vorba de o lansare propriu-zisă (ca la softuri sau jocuri de calculator), adică nu se dă drumul în acel moment la un produs care nu exista pe piaţă. Cărţile se găsesc în librării de luni bune pînă li se face lansarea cu ocazia vreunui eveniment cultural. Deci atunci cînd se spune de "lansarea unei cărţi", e mai degrabă vorba de promovarea ei într-un cadru public, cu participarea unor personalităţi şi eventual a autorului, care uneori acordă autografe celor care o cumpără pe loc. Publicitatea făcută unor produse aflate în vînzare e ceva ce ţine de spectacolul unui tîrg, fie el şi cultural.

    Tot aşa în trecere am mai auzit pe cineva care vorbea la microfon despre prietenia culturală rumîno-franceză, folosind nişte clişee propagandistice răsuflate şi mincinoase, lucru care m-a făcut să mă îndepărtez rapid de zona respectivă. Francezii nu-s deloc interesaţi de rumîni şi asta s-a văzut cel mai bine la standul lor. Cred că cărţile franţuzeşti erau cele mai scumpe din tot tîrgul. Cum naiba să vrei să vinzi în Bucureşti nişte pîrlite de romane contemporane (chiar şi premiate în Franţa) cu preţuri ce se învîrteau în jurul a 100 de lei? Este clar că francezii n-au venit să-şi promoveze literatura şi limba, pentru că în cazul ăsta ar fi pus nişte preţuri mai pe măsura portofelului cititorilor rumîni. Păi cu banii daţi pe două romane franţuzeşti te puteai duce să-ţi iei un tratat ştiinţific în limba engleză de la unul din cele trei standuri (Okian, Prior, Callisto) care aveau astfel de cărţi la vînzare. La fel de înţelegători cu punga cumpărătorului rumîn erau ceilalţi "fraţi latini", italienii, şi ei invitaţi speciali la tîrg, la fel ca franţuzii. Prin standul italian (cu nişte panouri de sticlă mari, pe care scria Italia cu majuscule) bătea vîntul, şi asta tot din cauza preţurilor mari cerute pe nişte cărţi subţiri de literatură. Iar în timp ce francezii şi italienii stăteau şi se uitau cum cărţile lor nu stîrnesc nici un interes, rumînii se buluceau la standurile cu cărţi în engleză, e adevărat şi ele scumpe, dar măcar oferta era mai mare şi aveai de unde alege ce te interesa, de la ştiinţă la literatură contemporană. Francezii şi italienii merg pe principiul "frate, frate, dar brînza-i pe bani" sau nici măcar asta, pentru că ei nu se socotesc fraţi cu rumînii şi de aceea nu văd de ce ar acorda reduceri faţă de preţul de vînzare din Franţa sau Italia. Faptul că statul rumîn continuă să-i invite în calitate de invitaţi speciali este o prostie, pentru că rumînii nu sînt deloc interesaţi de aceste două culturi, lucru pe care oricine putea să-l vadă cu ochiul liber la tîrg. Francezii şi italienii au venit cu cîte maximum 100 de cărţi pe care le-au etichetat cu preţuri enorme şi le-au pus pe rafturi ca să se umple de praf pe timpul tîrgului, pentru ca după aceea să fie date propriilor lor institute culturale din Bucureşti, că nu-mi închipui că o să le ia înapoi la ei în ţară. Asta e politica lor culturală faţă de Rumînia, distantă, cu alte cuvinte nu-i interesează să se apropie de populaţia rumînă, şi trebuie s-o recunoaştem, nici populaţia din Rumînia nu e interesată de francezi sau italieni.

    Revenind la tîrgul propriu-zis, trebuie spus că atmosfera de azi era complet schimbată faţă de ce văzusem mai înainte, din cauza unei aglomeraţii incredibile, care făcea să te poţi mişca cu greu în special în zona centrală, unde se află standurile editurilor mari. În plus de asta, sau poate tocmai din cauza aglomeraţiei, înăuntru era o căldură înăbuşitoare şi nimănui din echipa de organizare nu îi venea în minte să dea mai încet caloriferele, că doar toată lumea era îmbrăcată cu haine pentru cele 5 grade cîte erau afară, nu venise nimeni în costum de baie. Dar asta cu căldura insuportabilă este o meteahnă mai veche a spaţiilor comerciale bucureştene, neexistînd nici cea mai mică umbră de economie, că doar clientul plăteşte energia, care e inclusă în preţul cumpărăturilor. Însă la tîrgul ăsta nu clientul a plătit căldura, pentru că preţul cărţilor era mai mic decît în librărie, ci plătitorii de impozite din toată ţara, deoarece tîrgul a fost organizat de instituţia bugetară numită Radio România (radioul de stat). Trebuie ca băieţii şmecheri din afacerile cu energie să o vîndă cuiva, nu-i aşa? Cumpără energie ieftin de la stat şi o vînd scump tot la stat, închizînd astfel cercul profitabil al îmbogăţirii lor pe seama contribuabililor la buget. O asemenea risipă de energie termică nu era absolut deloc necesară la un tîrg de carte.

    Încă o chestie negativă de care am uitat să zic a fost iniţiativa de-a dreptul idioată de a avea pe cineva care sufla din corn odată la 15 minute, scoţînd un sunet extrem de enervant, ca o trompetă răguşită foarte de stridentă. Cred că în acelaşi timp se şi anunţa ceva prin voce, dar asta nu se auzea decît în apropiere, în schimb sunetul de corn îţi sfredelea urechile oriunde te-ai fi aflat în incinta tîrgului, într-atît de puternic era. S-o fi vrut ceva mai retro, în genul anunţătorilor din vechime, dar rezultatul a fost penibil. Nu m-ar mira ca din cauza plîngerii vizitatorilor să se fi renunţat la tortura auditivă cu cornul, pentru că azi nu l-am mai auzit cît am stat acolo. A mai fost la un moment dat şi un violoncelist care îşi scîrţîia din cînd în cînd instrumentul, avînd la fel un efect deranjant. Organizatorii chiar nu şi-au dat seama că acustica sălii (de fapt halei) nu este potrivită pentru violoncel, oricît de bun ar fi violoncelistul? Au vrut cu tot dinadinsul să aibă şi un acompaniament sonor pe viu, dar nu le-a reuşit deloc. Nimeni n-are chef să audă un scîrţîit de violoncel sau un zgomot de corn atunci cînd răsfoieşte cărţi şi încearcă să se concentreze pentru a se hotărî dacă o carte merită sau nu banii.

    Hai să închei totuşi pe o notă pozitivă. Cînd am vorbit de editurile care fac reduceri mari, am uitat să zic de Dacia XXI, care oferă 40% reducere la orice titlu. Aşa că cine vrea să-şi cumpere cele două volume ale romanului "Barbarii" de Laurenţiu Liviu Faighel, carte puternic recomandată de mine, o poate face mîine, ultima zi a tîrgului, la un preţ mai mult decît rezonabil. Standul Dacia XXI este pe cercul cel mai de sus al pavilionului, iar cartea este prezentă la stand. Mai e şi un alt avantaj pentru cine o cumpără de la tîrg. În zona centrală a pavilionului (deci în partea cea mai de jos) se găseşte editura Saeculum I.O. de unde se poate lua "Dicţionarul de Arhaisme şi Regionalisme" în două volume scris de Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor. E cel mai bun de pe piaţă şi are 99% din cuvintele arhaice care se întîlnesc în romanul "Barbarii", eu însumi folosindu-l ca să aflu ce înseamnă o groază de cuvinte vechi care-mi erau necunoscute. Nu am luat nimic de la Saeculum I.O. de data asta, dar am luat la alte tîrguri şi au totdeauna reduceri foarte importante, deci dicţionarul (ambele volume) nu va costa mai mult de 20 de lei.   

    P.S. Ataşez şi o poză făcută de mine, care însă nu redă nici pe departe imensitatea tîrgului, pentru care ar fi trebuit o fotografie panoramică. Se poate vedea totuşi înghesuiala standurilor şi aglomeraţia persoanelor, deşi partea centrală a pavilionului nu se vede decît foarte puţin. În partea stîngă-spate se văd mulţi oameni (aşezaţi pe scări) care asistă la o prezentare.

Recenzii [#03] - Tîrgul de carte Gaudeamus : 23 noiembrie 2011

    În ce priveşte preţurile, există ca de obicei veşti bune şi veşti mai puţin bune. Veştile bune sînt că majoritatea editurilor oferă reduceri de 20-30% faţă de preţul din librărie pentru toate cărţile cu care au venit la tîrg, ceea ce nu e de ici de colo, în special pentru cărţile cu preţuri mai mari de 50 de lei. Veştile mai puţin bune sînt că edituri mari ca Polirom şi Humanitas nu oferă decît reduceri de 5-10% la majoritatea cărţilor lor, deci în aceste cazuri nu se vor face mari economii. Din ce am observat eu, campioane la reduceri sînt editurile Nemira (-25%) şi Paralela 45 (-40%) din preţul de librărie pentru destule cărţi. Editura RAO are o reducere de doar 15%. La unele edituri există şi rafturi (sau coşuri) cu cărţi la preţ foarte redus, între 3 şi 10 lei, practic preţuri de anticariat. Şi acestea merită o privire, pentru că nu se ştie niciodată dacă nu vei da peste o carte bună apărută cîndva prin anii '90 şi pe care o poţi lua la un preţ de nimic. La tîrg există şi cărţi în limbi străine (în special engleză) la standurile unor edituri specializate în importarea lor, însă preţurile sînt de obicei foarte mari. Se găsesc totuşi şi cărţi străine mai ieftine, de exemplu autori englezi clasici. La polul opus ar fi nişte romane franţuzeşti contemporane, aparent aduse cu contribuţia statului francez. Am întors pe spate unul din ele şi cînd am văzut eticheta cu preţul de peste 100 de lei, am renunţat şi să mă mai uit pe coperţile celorlalte.

    Ca o impresie generală tîrgul este bine organizat, singurul aspect negativ fiind căldura destul de mare dinăuntru, dar care nu este insuportabilă. Alt aspect negativ, dar care nu ţine de organizator, este folosirea cuvîntului "ebook" de către editurile -- din ce în ce mai multe -- care vînd şi aşa ceva. Sincer, acest lucru mi se pare de un prost gust desăvîrşit, dar nu mă mai miră deloc în contextul actual. Practic se doreşte la modul inconştient o diferenţiere exagerată la nivel lexical între cărţile pe suport de hîrtie ("cărţi) şi cele pe suport digital ("ebook-uri"), diferenţiere care nu există în engleză, unde ea se limitează doar la un "e" pus în faţa cuvîntului englezesc pentru carte. Aş putea înţelege că la nivelul omului din popor, anglicizat de filme, muzică, jocuri şi internet, există o atracţie faţă de cuvîntul "(e)book" şi o respingere a cuvîntului "(e)carte". Dar să vezi aşa ceva şi la oameni care îşi cîştigă existenţa vînzînd cărţi (nu "book-uri") tipărite pe hîrtie este cel puţin straniu, mai ales că editorii rumîni de carte ar trebui să fie cei mai înverşunaţi adversari ai anglicizării lingvistice a populaţiei. Aceasta duce la scăderea treptată a numărului cumpărătorilor de carte în rumînă şi îl face să crească pe al celor de carte în engleză, publicată la edituri străine. Breasla editorilor de carte rumîni îşi grăbeşte singură sfîrşitul, aparent cu o nedisimulată "book-urie".

Diverse [#30] - Abonamente pe Facebook : 1 noiembrie 2011

Diverse [#29] - Prietenii pe Facebook : 31 octombrie 2011

Articole [#6] - Hoţii de Traduceri : 27 septembrie 2011

Recenzii [#2] - Barbarii (carte) : 10 august 2011

    Intrigat, am deschis cartea la prima pagină şi am dat peste o scenă de descriere a unui peisaj, compusă într-un limbaj plin de cuvinte arhaice. Există destui autori care folosesc cuvinte foarte vechi pentru a da o notă mai pronunţată de autohtonism discursului unor personaje, însă în cazul de faţă proporţia cuvintelor arhaice faţă de cuvintele obişnuite ieşea clar în evidenţă, fiind deci nu o pată de culoare lexicală presărată pe ici pe colo, ci o adevărată tentă lingvistică aplicată voit întregului text. Limba în care este scris romanul nu este însă o limbă arhaică din punct de vedere gramatical, ea este limba contemporană folosită în toate scrierile literare, însă are particularitatea că conţine foarte multe cuvinte care azi sînt considerate arhaisme. În fapt, romanul este bine să fie citit cu dicţionarul de arhaisme şi regionalisme la îndemînă, pentru că sensul multor cuvinte ar rămîne altfel ascuns. Opţiunea autorului de a folosi multe cuvinte vechi este absolut binevenită, pentru că în acest fel lumea descrisă - cea de acum două milenii - capătă un plus de autenticitate, fiindcă personajele nu apar ca folosind exact vocabularul modern de azi, iar desfăşurarea acţiunii apare ca fiind cumva scrisă de un cronicar din vechime. Dar repet, limba în care e scris romanul nu este o limbă arhaică, ci este limba modernă de azi, însă îmbogăţită cu multe cuvinte vechi, al căror rol este acela de a da un parfum de epocă mai pregnant. Pentru mine personal limba romanului a fost motivul principal pentru care l-am cumpărat, tocmai pentru că această limbă cu vocabular masiv arhaic n-am mai întîlnit-o în nici o altă carte şi voiam să văd cît este de viabilă în literatura istorică în comparaţie cu limba literară obişnuită, cea care foloseşte un vocabular aproape exclusiv modern. Ei bine, verdictul este în favoarea lexicului arhaic, care îmbogăţeşte experienţa citirii unei cărţi cu subiect istoric.

    Subiectul cărţii este reprezentat de războaiele daco-romane din anii 101-102 şi 105-106 e.n, acestea constituind firul de acţiune principal în jurul căruia se împletesc şi firele de acţiune secundare, ce ţin de viaţa societăţii dacice din acea vreme. Eroul cărţii este Heptaporus, un dac care a trăit multă vreme ca sclav la romani şi care revine în Dacia, unde calităţile sale de luptător (fost gladiator), de cunoscător al rînduielilor armatei romane dar şi de administrator local îi asigură respectul şi recunoaşterea conducătorilor statului dac. Însă există şi o sumedenie de alte personaje, atît de la daci cît şi de la romani, inclusiv regele Decebal şi împăratul Traian, personaje istorice binecunoscute, alături de care se află personaje inventate de autorul cărţii, cum este marele preot Mirgetaos, partenerul lui Decebal în nişte dialoguri interesante. Acţiunea romanului evoluează încetul cu încetul de la descrierea vieţii de zi cu zi din cetăţile dace, trecînd prin prezentarea stării de conflict mocnit existent la graniţa Daciei cu Imperiul Roman, care determină tensiuni politice în interiorul societăţii dace, ajungîndu-se în final la confruntarea armată daco-romană. Prezentarea acesteia reprezintă partea cea mai reuşită a romanului tocmai pentru grija cu care autorul încearcă să respecte desfăşurarea celor două campanii militare aşa cum sînt ele prezentate pe Columna lui Traian. Descrierea bătăliilor este făcută cu detalii strategice asupra aşezării armatelor şi a desfăşurării înfruntărilor (atacuri, regrupări, retrageri, contraatacuri, etc.), ceea ce le face mai verosimile, deşi evident că astfel de detalii nu s-au păstrat în scrierile istorice, deci ele sînt în întregime contribuţia autorului romanului. La fel de remarcabilă este şi prezentarea grozăviilor războiului, scenele de măcel descrise în detaliu adăugînd şi ele un plus de veridicitate tabloului făcut de autorul cărţii confruntărilor armate din acea vreme, bazate în bună măsură pe lupta corp la corp. Cartea se încheie cu descrierea asediului Sarmizegetusei şi moartea lui Decebal. Contrar deznodămîntului dramatic al acţiunii, finalul cărţii este totuşi deschis, ceea ce sugerează poate o continuare. Trebuie spus şi că autorul cărţii menţine o atitudine obiectivă asupra părţilor aflate în conflict, descriindu-i atît pe daci cît şi pe romani cu bunele, dar şi cu relele lor.

    Există însă şi cîteva aspecte negative ale cărţii. Cele mai importante nu ţin de autor, ci de editură. Preţul cărţii stabilit de editură este în opinia mea foarte mare. Cartea are două volume, iar fiecare din ele costă 40 de lei, deci în total este vorba de o sumă de 80 de lei. Volumele pot fi însă cumpărate separat, deci nu există obligativitatea plăţii ambelor volume odată. Sigur că acest preţ nu este ieşit din comun, în fapt el este cel practicat de toate editurile pentru volume de această dimensiune, dar este mult prea mare pentru punga cititorului obişnuit. Atenţie, preţul editurii nu este mare raportat la calitatea cărţii, care merită cu prisosinţă banii pentru efortul autorului de a aduce la viaţă în mod cît mai realist o perioadă istorică despre care nu avem decît foarte puţine date. Nu, preţul este mare raportat la veniturile populaţiei obişnuite. Iar asta nu e singura greşeală a editurii Dacia XXI, cea care a publicat romanul. Din păcate pentru efortul autorului romanului ca şi pentru cel al responsabililor cu tipărirea şi legarea în condiţii bune a volumelor, cartea (în special volumul al doilea) are un număr neobişnuit de mare de greşeli de tastare, dar şi de ortografie, care strică plăcerea lecturii. Este evident faptul că corectorul cărţii (în cazul că a existat unul) nu şi-a făcut bine treaba. Nu mi-a venit să cred că o carte pentru care se cer atîţia bani poate conţine atîtea greşeli cauzate de lipsa unei corecturi adecvate. E aproape ca şi cum nimeni n-ar fi citit romanul înainte ca acesta să ajungă la tipografie. Reproşul meu la adresa autorului este legat doar de titlul cărţii, în opinia mea cel ales fiind prea general şi complet neatrăgător. Practic eu dacă nu aş fi recunoscut imaginea frescei de pe copertă nici măcar n-aş fi deschis cartea, într-atît de neatrăgător mi-a părut titlul. O recomandare de îmbunătăţire din partea mea ar fi folosirea grafiei cu Î/sînt, cea care pune în valoare mult mai bine cuvintele neaoşe rumîneşti folosite extensiv în carte.     

    Cartea se poate cumpăra din librăriile obişnuite sau de pe situl editurii Dacia XXI, însă cel mai bine este să fie cumpărată de la librăriile de pe internet, unde preţul este sensibil mai mic, ajungînd chiar aproape la jumătate din preţul editurii. Există şi o versiune în format PDF, care costă ceva mai puţin (în plus se pot citi primele 4 pagini din fiecare volum înainte de a-l cumpăra). O căutare cu Google a cuvintelor "faighel barbarii librărie" va afişa librăriile de pe internet de care am vorbit. Am pus pe situl Mediafire o arhivă ce conţine 4 pagini scanate de mine din cuprinsul volumelor, pentru că paginile de început ale unei cărţi nu sînt de obicei reprezentative pentru acţiunea ei. 

    http://www.mediafire.com/?o5i58o27ib3tckb

    Ca o concluzie, recomand cartea de mai jos oricui vrea să citească un roman istoric bun, şi în special celor care sînt pasionaţi de daci şi vor să aibă o imagine mai completă despre societatea acestora, ca şi despre războiul care a dus în cele din urmă la dispariţia ei:

    Laurenţiu Liviu Faighel - Barbarii (2 volume, 402 + 369 pagini), Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2010

Diverse [#28] - Discuţii + Actualizări : 3 iulie 2011

=============================

  Dacii, civilizaţie şi tradiţii (despre soarta limbii dace) (Crugasic)

  Mesajele mele sînt în paginile: 118, 135, 158 (2 mesaje), 162, 176

===========================

  Dacii şi Romanii vorbeau o limbă asemănătoare? (Crugasic)

  Mesajele sînt în paginile: 201, 320, 325, 326, 327 (2 mesaje)

=============================

  Traducerea Softurilor în Limba Rumînă (muntealb / crisdiac / ravinescu / Pifourbe / Crugasic)

  Mesajele mele sub pseudonimul Crugasic sînt în pagina: 17

==============================

  Cultura rumînă - o cultură slavă ? (ravinescu, Crugasic)

  Mesajele mele sînt în paginile: 3 - 49, 88, 89, 90 (sub pseudonimul Crugasic în paginile 88, 89, 90)

=============================

  Depozit de cuvinte şmechere  (Crugasic)

  (despre confuzia între Români şi Ţigani, cauzată de numele derivate din cuvîntul Romani)

  Mesajele mele sînt în paginile: 11 (2 mesaje), 12 (10 mesaje), 13

==============================

  Verbul "A Fi" (scrierea cu "Î din I" şi cu "Sînt") (mihaicro, ravinescu, Pifourbe, Crugasic)

  Mesajele mele sub pseudonimul Crugasic sînt în paginile: 10, 11, 12, 13

==============================

  Î sau   (ravinescu, Crugasic)

 Mesajul meu sub pseudonimul Crugasic este în pagina: 4

==============================

  Diacritice (muntealb, mihaicro, ravinescu, Pifourbe, Crugasic)

  Mesajele mele sub pseudonimul Crugasic sînt în paginile: 38, 39, 40, 41

==============================

  A face "banking" (Crugasic)

==============================

  Logul sau Log-ul (despre articularea neologismelor - "centaurii lexicali") - 2 mesaje (Crugasic)

  Mesajele mele sub pseudonimul Crugasic sînt în pagina: 2

==============================

  De asemenea în ultima lună am actualizat traducerile la cîteva softuri.

Recenzii [#1] - Bookfest 2011 (tîrg de carte) : 1 iunie 2011

    Tîrgul Bookfest 2011 s-a desfăşurat între 25-29 mai la Complexul Expoziţional Romexpo, lîngă Casa Presei Libere (fosta Casa Scînteii). Au fost închiriate 4 încăperi mari (pavilioane) în care editurile şi-au aşezat standurile, care cuprindeau practic rafturi sau/şi mese cu cărţi pe lîngă care stăteau angajaţii editurilor. Au existat standuri mari (Polirom, Nemira, Humanitas, Rao, Paralela 45, Curtea Veche), dar majoritatea standurilor erau mici (Saeculum-Vestala, Eikon, Paideia, Dacia XXI, Dacica, Edituri Universitare, etc.) sau mijlocii (Semne Artemis, Lider, Minerva, Tritonic, Art, Aquila, etc.). Unul din pavilioane a fost rezervat în exclusivitate cărţilor de la edituri ungureşti (Ungaria fiind ţară invitată la tîrg) şi cărţilor de la editurile care vînd cărţi în limbi ale minorităţilor naţionale sau cărţi despre aceste minorităţi (rusă-lipoveană, germană, macedoneană-bulgară, evreiască, etc.). N-a fost mare aglomeraţie, s-a putut circula uşor printre standuri, iar mocheta sau parchetul de pe jos erau curate. Aerul condiţionat dinăuntru a fost şi el bun, lucru important pentru că unde sînt cărţi (chiar şi noi) este şi praf sau miros de cerneală. Deci din punct de vedere organizatoric lucrurile au fost în regulă.

    În ce priveşte cărţile trebuie spus de la început că editurile mari nu şi-au adus stocul de cărţi în întregime, ci probabil ceea ce credeau că se vinde mai bine. Reducerile de preţuri nu au fost atît de importante la editurile Humanitas sau Polirom, părerea mea fiind că au gravitat în jurul cifrei de 10%. Nemira şi Paralela 45 au avut reduceri mai importante, probabil pe la 20-30% în medie. Curtea Veche sau Rao a avut şi ele reduceri mari la unele titluri. Rao e oricum "campioana" cărţilor scumpe, deci tîrgul le-a prilejuit multora posibilitatea de a lua cărţi de la această editură la un preţ mai apropiat de realitatea veniturilor. În rest, "greul" reducerilor a venit de la editurile mici şi mijlocii, care au vîndut cărţi şi cu 40-50% reducere. De exemplu cele 3 volume ale "Istoriei Romînilor" de C.C. Giurescu publicate la editura ALL se puteau cumpăra cu vreo 70 de lei, în timp ce preţul de librărie este pe undeva pe la 120 de lei. Nu-i vorbă, că ele merită pe deplin cei 120 de lei, dar dacă le poţi lua cu 40% reducere de ce n-ai face-o? Eu le am în ediţia cartonată scoasă tot de editura ALL acum cîţiva ani, însă astea de acum fără coperţi cartonate sînt în mod sigur mai puţin grele, deci mai uşor de ţinut în mînă. Şi editurile universitare au venit cu ceva cărţi, destul de puţine după opinia mea. O editură specializată în cărţi despre religie şi ocultism a avut un stand interesant, însă preţurile erau cam mari, cu tot cu reducerea de vreo 20%, ţinînd cont de faptul că pentru majoritatea cărţilor nu trebuiseră să plătească drepturi de autor, fiind vorba de texte religioase clasice din antichitate sau perioada medievală. Au avut loc şi nişte lansări de carte, dar sincer nu m-a interesat să stau să-i ascult pe vorbitori.

   Dintr-un articol de ziar apărut după închiderea Bookfest rezultă că la ediţia de anul ăsta au fost încasări mai mici, deşi numărul de vizitatori a fost cam acelaşi (80.000, cifră estimată, pentru că intrarea era liberă, deci nu s-au cumpărat bilete). Oricum, evenimentului i s-a făcut destulă publicitate, în toate zilele tîrgului existînd cîte un reportaj de la faţa locului la buletinele principale de ştiri, cel puţin la TVR, al cărei car de reportaj se vedea afară. Nu-i de mirare că încasările scad, în definitiv editurile culeg ce au semănat după 1990, adică preţuri excesive la cărţi, care au dus la scăderea numărului de cititori, asociată bineînţeles şi cu scăderea populaţiei prin emigrare. Răspîndirea citirii de cărţi electronice va scădea şi mai mult veniturile editurilor, pentru că acestea nu vor mai putea fi vîndute cu preţuri mari, aşa cum se întîmplă cu cărţile tipărite. Prestigiul în scădere al limbii rumîne este probabil şi el unul din factorii care au dus la scăderea numărul de cărţi vîndute, unii preferînd să citească direct în engleză. Aparent nu urmează deloc o perioadă uşoară pentru editurile rumîneşti.

Diverse [#27] - Discuţii + Traduceri + Actualizări : 25 mai 2011

• Traducerea Softurilor în Limba Rumînă (Pifourbe)
• Stilul robotizat al traducerilor Microsoft România (Axel)
• Localizarea Chrome/Chromium (Pifourbe)
• Franţuzisme antineaoşistice (Pifourbe)

---------------------------------------------------------------------

• Sîntem unica ţară care sărbătoreşte ziua limbii şi tot unica care nu ştie ce limbă, de fapt, vorbește (Axel)
• Scrierea cu diacritice pe secţiunea "Limba Română" a forumului Softpedia (Pifourbe)
• Diacritiques Roumains (Pifourbe) - text în rumînă
• Comment convaincre les roumains à écrire correctement sur ordinateur (Pifourbe) - text în franceză
• Le français en Roumanie (Pifourbe) - text în franceză

------------------------------------------------------------------

• Fraţii noştri, aromânii (Diacritice Româneşti, Axel)
• Scrierea cu diacritice a limbii armâne (Axel)

=============================================

    Tot în această perioadă am tradus softurile :

• Iobit Security 360
• Malwarebytes Anti-Malware
• SUPERAntiSpyware
• WinMend: Auto Shutdown, Data Recovery, Disk Cleaner, File Copy, File Splitter, Folder Hidden, Registry Cleaner, History Cleaner, registry Defrag, System Doctor.

    De asemenea am actualizat traducerile la multe softuri.

Noutăţi din anii : 2017 2016 2015 2014 2013 2012 2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 

Copyright © MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sînt originale şi sînt scrise de MunteAlb.

Reproducerea materialelor (integrală sau parţială) fără acordul autorului intră sub incidenţa Legii privind Dreptul de Autor.

Pe acest sit este folosit modul de scriere corect, logic, practic, naţional, nepropagandistic, anti-latinoman şi getodacofil, cel cu î din i şi sînt.

Alegerea terminologiei este explicată în materialul Limba Rumînă în Epoca Informaticii.

Situl se găseşte la adresa :  http://muntealb.16mb.com/