TÎRGUL  DE  CARTE  GAUDEAMUS  2011

Recenzie scrisă de Alexandru Bogdan Munteanu : 23 Noiembrie - 3 Decembrie 2011

    În ce priveşte preţurile, există ca de obicei veşti bune şi veşti mai puţin bune. Veştile bune sînt că majoritatea editurilor oferă reduceri de 20-30% faţă de preţul din librărie pentru toate cărţile cu care au venit la tîrg, ceea ce nu e de ici de colo, în special pentru cărţile cu preţuri mai mari de 50 de lei. Veştile mai puţin bune sînt că edituri mari ca Polirom şi Humanitas nu oferă decît reduceri de 5-10% la majoritatea cărţilor lor, deci în aceste cazuri nu se vor face mari economii. Din ce am observat eu, campioane la reduceri sînt editurile Nemira (-25%) şi Paralela 45 (-40%) din preţul de librărie pentru destule cărţi. Editura RAO are o reducere de doar 15%. La unele edituri există şi rafturi (sau coşuri) cu cărţi la preţ foarte redus, între 3 şi 10 lei, practic preţuri de anticariat. Şi acestea merită o privire, pentru că nu se ştie niciodată dacă nu vei da peste o carte bună apărută cîndva prin anii '90 şi pe care o poţi lua la un preţ de nimic. La tîrg există şi cărţi în limbi străine (în special engleză) la standurile unor edituri specializate în importarea lor, însă preţurile sînt de obicei foarte mari. Se găsesc totuşi şi cărţi străine mai ieftine, de exemplu autori englezi clasici. La polul opus ar fi nişte romane franţuzeşti contemporane, aparent aduse cu contribuţia statului francez. Am întors pe spate unul din ele şi cînd am văzut eticheta cu preţul de peste 100 de lei, am renunţat şi să mă mai uit pe coperţile celorlalte.

    Ca o impresie generală tîrgul este bine organizat, singurul aspect negativ fiind căldura destul de mare dinăuntru, dar care nu este insuportabilă. Alt aspect negativ, dar care nu ţine de organizator, este folosirea cuvîntului "ebook" de către editurile -- din ce în ce mai multe -- care vînd şi aşa ceva. Sincer, acest lucru mi se pare de un prost gust desăvîrşit, dar nu mă mai miră deloc în contextul actual. Practic se doreşte la modul inconştient o diferenţiere exagerată la nivel lexical între cărţile pe suport de hîrtie ("cărţi) şi cele pe suport digital ("ebook-uri"), diferenţiere care nu există în engleză, unde ea se limitează doar la un "e" pus în faţa cuvîntului englezesc pentru carte. Aş putea înţelege că la nivelul omului din popor, anglicizat de filme, muzică, jocuri şi internet, există o atracţie faţă de cuvîntul "(e)book" şi o respingere a cuvîntului "(e)carte". Dar să vezi aşa ceva şi la oameni care îşi cîştigă existenţa vînzînd cărţi (nu "book-uri") tipărite pe hîrtie este cel puţin straniu, mai ales că editorii rumîni de carte ar trebui să fie cei mai înverşunaţi adversari ai anglicizării lingvistice a populaţiei. Aceasta duce la scăderea treptată a numărului cumpărătorilor de carte în rumînă şi îl face să crească pe al celor de carte în engleză, publicată la edituri străine. Breasla editorilor de carte rumîni îşi grăbeşte singură sfîrşitul, aparent cu o nedisimulată "book-urie".

    Am mai făcut o vizită la tîrg pe 26 noiembrie, pe la 4 după-amiaza, ţinînd cont că e penultima zi a lui. Este clar că tîrgul nu poate fi parcurs în întregime într-o singură zi, dacă vrei să treci pe la toate standurile şi să răsfoieşti cîte ceva acolo unde ţi se pare interesant. Cred că am reuşit să mă învîrt cam peste tot şi pot spune că oferta de carte a fost bună, adică editurile au adus cam tot ce este disponibil în librării, plus cîteva noutăţi de ultimă oră. Spun asta pentru că nu la toate tîrgurile de carte se întîmplă aşa. Acum o lună (19-23 octombrie) a avut loc "Tîrgul Kilipirim" la sala Dalles din Bucureşti, despre care n-am scris nimic la vremea respectivă pentru că nu era mai nimic de zis. Oferta cu care au venit editurile la acel tîrg era infimă şi în unele cazuri de calitate slabă, adică titluri de prin fundul depozitelor, care nu s-au vîndut la vremea cînd au fost publicate. Nu-i vorbă că uneori poţi găsi ieftin în asemenea situaţii cărţi epuizate demult, pe care n-ai vrut să dai o căruţă de bani cînd se aflau expuse în librării. Dar astea sînt excepţii, chestii foarte rare, iar Kilipirim a fost un eşec din punctul meu de vedere, tocmai pentru că n-aveai pe ce da banii, într-atît de mică era oferta. Sigur că nu se poate compara Sala Dalles (aflată în centru, la parterul unei clădiri de lîngă Intercontinental) cu complexul expoziţional Romexpo (aflat la periferia Bucureştiului, unde se lăfăie pe un spaţiu enorm). Dar pînă la urmă şi Kilipirimul mai oferă o gură de oxigen în atmofera intelectuală îmbîcsită produsă de preţurile mari ale cărţilor, plus că e şi mai uşor de ajuns în centru (dar nu şi de parcat) decît la Romexpo.

    La tîrgul Gaudeamus au avut loc în fiecare zi mai multe lansări de carte, desfăşurate simultan în diverse părţi ale pavilionului expoziţional, orarul lor fiind prezentat pe situl oficial. Eu am trecut repede pe lîngă astfel de lansări, fără să stau să ascult ce se zicea acolo. Însă pentru cine ar fi vrut să vadă în carne şi oase unele din personalităţile culturale rumîneşti ce se mai arată din cînd în cînd şi pe la TV, tîrgul ar fi oferit o ocazie bună. Dacă ai fi stat să te uiţi la lumea din jurul tău mai mult decît la cărţile din standuri, în mod sigur ai fi recunoscut tot felul de persoane mai mult sau mai puţin televizate, care se învîrteau pe la standuri sau stăteau la taclale pe coridoarele dintre ele. Uneori puteai recunoaşte după voce diferiţi vorbitori la microfon care participau la lansări de carte, de exemplu cît am stat eu i-am auzit pe Gabriel Liiceanu, Vartan Archelian şi Emil Hurezeanu. Dar deşi se vorbeşte de "lansare de carte", în fapt nu e vorba de o lansare propriu-zisă (ca la softuri sau jocuri de calculator), adică nu se dă drumul în acel moment la un produs care nu exista pe piaţă. Cărţile se găsesc în librării de luni bune pînă li se face lansarea cu ocazia vreunui eveniment cultural. Deci atunci cînd se spune de "lansarea unei cărţi", e mai degrabă vorba de promovarea ei într-un cadru public, cu participarea unor personalităţi şi eventual a autorului, care uneori acordă autografe celor care o cumpără pe loc. Publicitatea făcută unor produse aflate în vînzare e ceva ce ţine de spectacolul unui tîrg, fie el şi cultural.

    Tot aşa în trecere am mai auzit pe cineva care vorbea la microfon despre prietenia culturală rumîno-franceză, folosind nişte clişee propagandistice răsuflate şi mincinoase, lucru care m-a făcut să mă îndepărtez rapid de zona respectivă. Francezii nu-s deloc interesaţi de rumîni şi asta s-a văzut cel mai bine la standul lor. Cred că cărţile franţuzeşti erau cele mai scumpe din tot tîrgul. Cum naiba să vrei să vinzi în Bucureşti nişte pîrlite de romane contemporane (chiar şi premiate în Franţa) cu preţuri ce se învîrteau în jurul a 100 de lei? Este clar că francezii n-au venit să-şi promoveze literatura şi limba, pentru că în cazul ăsta ar fi pus nişte preţuri mai pe măsura portofelului cititorilor rumîni. Păi cu banii daţi pe două romane franţuzeşti te puteai duce să-ţi iei un tratat ştiinţific în limba engleză de la unul din cele trei standuri (Okian, Prior, Callisto) care aveau astfel de cărţi la vînzare. La fel de înţelegători cu punga cumpărătorului rumîn erau ceilalţi "fraţi latini", italienii, şi ei invitaţi speciali la tîrg, la fel ca franţuzii. Prin standul italian (cu nişte panouri de sticlă mari, pe care scria Italia cu majuscule) bătea vîntul, şi asta tot din cauza preţurilor mari cerute pe nişte cărţi subţiri de literatură. Iar în timp ce francezii şi italienii stăteau şi se uitau cum cărţile lor nu stîrnesc nici un interes, rumînii se buluceau la standurile cu cărţi în engleză, e adevărat şi ele scumpe, dar măcar oferta era mai mare şi aveai de unde alege ce te interesa, de la ştiinţă la literatură contemporană. Francezii şi italienii merg pe principiul "frate, frate, dar brînza-i pe bani" sau nici măcar asta, pentru că ei nu se socotesc fraţi cu rumînii şi de aceea nu văd de ce ar acorda reduceri faţă de preţul de vînzare din Franţa sau Italia. Faptul că statul rumîn continuă să-i invite în calitate de invitaţi speciali este o prostie, pentru că rumînii nu sînt deloc interesaţi de aceste două culturi, lucru pe care oricine putea să-l vadă cu ochiul liber la tîrg. Francezii şi italienii au venit cu cîte maximum 100 de cărţi pe care le-au etichetat cu preţuri enorme şi le-au pus pe rafturi ca să se umple de praf pe timpul tîrgului, pentru ca după aceea să fie date propriilor lor institute culturale din Bucureşti, că nu-mi închipui că o să le ia înapoi la ei în ţară. Asta e politica lor culturală faţă de Rumînia, distantă, cu alte cuvinte nu-i interesează să se apropie de populaţia rumînă, şi trebuie s-o recunoaştem, nici populaţia din Rumînia nu e interesată de francezi sau italieni.

    Revenind la tîrgul propriu-zis, trebuie spus că atmosfera de azi era complet schimbată faţă de ce văzusem mai înainte, din cauza unei aglomeraţii incredibile, care făcea să te poţi mişca cu greu în special în zona centrală, unde se află standurile editurilor mari. În plus de asta, sau poate tocmai din cauza aglomeraţiei, înăuntru era o căldură înăbuşitoare şi nimănui din echipa de organizare nu îi venea în minte să dea mai încet caloriferele, că doar toată lumea era îmbrăcată cu haine pentru cele 5 grade cîte erau afară, nu venise nimeni în costum de baie. Dar asta cu căldura insuportabilă este o meteahnă mai veche a spaţiilor comerciale bucureştene, neexistînd nici cea mai mică umbră de economie, că doar clientul plăteşte energia, care e inclusă în preţul cumpărăturilor. Însă la tîrgul ăsta nu clientul a plătit căldura, pentru că preţul cărţilor era mai mic decît în librărie, ci plătitorii de impozite din toată ţara, deoarece tîrgul a fost organizat de instituţia bugetară numită Radio România (radioul de stat). Trebuie ca băieţii şmecheri din afacerile cu energie să o vîndă cuiva, nu-i aşa? Cumpără energie ieftin de la stat şi o vînd scump tot la stat, închizînd astfel cercul profitabil al îmbogăţirii lor pe seama contribuabililor la buget. O asemenea risipă de energie termică nu era absolut deloc necesară la un tîrg de carte.

    Încă o chestie negativă de care am uitat să zic a fost iniţiativa de-a dreptul idioată de a avea pe cineva care sufla din corn odată la 15 minute, scoţînd un sunet extrem de enervant, ca o trompetă răguşită foarte stridentă. Cred că în acelaşi timp se şi anunţa ceva prin voce, dar asta nu se auzea decît în apropiere, în schimb sunetul de corn îţi sfredelea urechile oriunde te-ai fi aflat în incinta tîrgului, într-atît de puternic era. S-o fi vrut ceva mai retro, în genul anunţătorilor din vechime, dar rezultatul a fost penibil. Nu m-ar mira ca din cauza plîngerii vizitatorilor să se fi renunţat la tortura auditivă cu cornul, pentru că azi nu l-am mai auzit cît am stat acolo. A mai fost la un moment dat şi un violoncelist care îşi scîrţîia din cînd în cînd instrumentul, avînd la fel un efect deranjant. Organizatorii chiar nu şi-au dat seama că acustica sălii (de fapt halei) nu este potrivită pentru violoncel, oricît de bun ar fi violoncelistul? Au vrut cu tot dinadinsul să aibă şi un acompaniament sonor pe viu, dar nu le-a reuşit deloc. Nimeni n-are chef să audă un scîrţîit de violoncel sau un zgomot de corn atunci cînd răsfoieşte cărţi şi încearcă să se concentreze pentru a se hotărî dacă o carte merită sau nu banii.

    Hai să continui totuşi pe o notă pozitivă. Cînd am vorbit de editurile care fac reduceri mari, am uitat să zic de Dacia XXI, care oferă 40% reducere la orice titlu. Aşa că cine vrea să-şi cumpere cele două volume ale romanului "Barbarii" de Laurenţiu Liviu Faighel, carte puternic recomandată de mine, o poate face mîine, ultima zi a tîrgului, la un preţ mai mult decît rezonabil. Standul Dacia XXI este pe cercul cel mai de sus al pavilionului, iar cartea este prezentă la stand. Mai e şi un alt avantaj pentru cine o cumpără de la tîrg. În zona centrală a pavilionului (deci în partea cea mai de jos) se găseşte editura Saeculum I.O. de unde se poate lua "Dicţionarul de Arhaisme şi Regionalisme" în două volume scris de Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor. E cel mai bun de pe piaţă şi are 99% din cuvintele arhaice care se întîlnesc în romanul "Barbarii", eu însumi folosindu-l ca să aflu ce înseamnă o groază de cuvinte vechi care-mi erau necunoscute. Nu am luat nimic de la Saeculum I.O. de data asta, dar am luat la alte tîrguri şi au totdeauna reduceri foarte importante, deci dicţionarul (ambele volume) nu va costa mai mult de 20 de lei.   

    Ataşez şi o poză făcută de mine, care însă nu redă nici pe departe imensitatea tîrgului, pentru care ar fi trebuit o fotografie panoramică. Se poate vedea totuşi înghesuiala standurilor şi aglomeraţia persoanelor, deşi partea centrală a pavilionului nu se vede decît foarte puţin. În partea stîngă-spate se văd mulţi oameni (aşezaţi pe scări) care asistă la o prezentare.

    Am aşteptat reacţiile celor care scriu pe internet, în special ale blogherilor (din care destui stau în Bucureşti, deci ar fi putut să viziteze uşor tîrgul). Dar aceste reacţii lipsesc aproape cu desăvîrşire, aşa cum lipsesc şi articolele de ziar care să prezinte nişte concluzii despre tîrgul recent încheiat. Să se fi produs deja despărţirea completă între cele două medii de publicare a textului, adică între ecran (internet) şi hîrtie (carte)? Cei care publică pe internet sînt chiar atît de dezinteresaţi de cărţi încît să nu viziteze cel mai mare tîrg de carte anual? După lipsa aproape totală de reacţie de pe bloguri (inclusiv cele cu tematică literară) ai crede că da. Sau mai degrabă cei de pe internet au lăsat baltă cărţile şi au trecut la "ebook-uri" (cărţi electronice), aşa că vizitarea unui tîrg de carte tipărită a devenit inutilă pentru ei, din moment ce nu mai consumă aşa ceva? Poate că au trecut direct la "ebook-uri" în engleză, a căror ofertă este enormă pe internet şi se pot cumpăra cu un preţ mai mic decît cărţile pe hîrtie tipărite de hrăpăreţele edituri autohtone.

    În ţările dezvoltate economic "ebook-ul" pare a fi devenit deja cel mai mare duşman al cărţii tipărite, ale cărei vînzări le ronţăie încetul cu încetul, an de an. Dar să se fi întîmplat asta şi în Rumînia? Şi-au cumpărat rumînii "ebook readere" şi stau cu ochii pe ele, în loc de a răsfoi paginile cărţilor tipărite? E greu de crezut asta, pentru că preţul unor astfel de "device-uri" este încă foarte mare pentru buzunarul omului obişnuit. Dar chiar dacă pînă acum numărul posesorilor de cititoare electronice nu e destul de mare, el va înregistra sigur o creştere importantă, pentru că pe termen lung posesorii acestor aparate ies în cîştig. Nu vorbesc aici de numărul enorm de cărţi electronice disponibile gratis pe internet (în mod mai mult sau mai puţin legal), ci de faptul că "ebook-urile" costă pe piaţa rumînească cu 30-50% mai puţin decît echivalentele lor tipărite, lucru evident pentru oricine vizitează siturile editurilor Polirom şi Humanitas. Deci cine se dotează cu un "ebook reader" şi este un cititor avid de cărţi îşi va recupera investiţia în cel mult un an, tocmai pentru că nu va mai fi obligat să plătească preţurile enorme ale cărţilor pe hîrtie. Oferta de "ebook-uri" rumîneşti este încă infimă faţă de oferta de cărţi tipărite, însă ea va creşte permanent de acum încolo şi nu cred că vor exista multe apariţii noi la editurile mari care să nu aibă şi un corespondent electronic.

    Că tot vorbeam de cititoare electronice, ucigaşele cărţilor tipărite şi implicit ale tîrgurilor de carte, ei bine a existat o firmă ce comercializează aşa ceva prezentă chiar la Gaudeamus într-un loc care trebuie să-i fi costat o groază de bani, adică în zona centrală foarte aproape de uşile de intrare în pavilion. Dacă făceai vreo 10 paşi de la intrare şi te uitai în stînga dădeai de ei. E vorba de Evolio, o firmă destul de cunoscută pe piaţa locală a "ereader-elor". La standul lor de la Gaudeamus erau expuse trei "device-uri", adică un "ereader" şi două "tablets". Cititorul electronic pe care l-am văzut eu la prima vizită în tîrg era EvoBook versiunea 1, apărută de vreun an deja şi care costa în jur de 600 de lei. Ştiam de el, normal, îl şi văzusem prin magazine, dar niciodată nu m-am gîndit să-l cumpăr, fiind mult prea scump. Ei bine, cei de la Evolio au dovedit că nu se află în contact cu realitatea rumînească şi pentru versiunea 2 a "ebook reader-ului", lansată în premieră la Gaudeamus, au pus un preţ de 640 de lei. Dacă ar fi cu ochii pe concurenţă ar vedea că se pot cumpăra "device-uri" similare cu al lor cu preţuri între 500-600 de lei de pe eMag.ro. Pe situl Elefant.ro e la fel, toate cititoarele electronice sînt mai ieftine decît cel de la Evolio, şi nu se poate spune că-s făcute de firme mai puţin prestigioase ca Evolio, ba din contră. În sfîrşit, e treaba celor de la Evolio ce preţuri îşi pun la produse, dar părerea mea e că o să iasă curînd de pe piaţa "ereder-elor" dacă menţin preţul actual. Poate că şi ei îşi doresc să iasă şi să se concentreze pe tablete, unde am văzut că au preţuri ceva mai rezonabile. Dar n-am stat să le compar produsele cu cele ale concurenţei, deci nu ştiu dacă preţurile-s rezonabile şi faţă de cele ale concurenţei.

    Dar să revin la Gaudeamusul de hîrtie, după această digresiune pe tărîmul electronicii. Aşa cum am zis, reacţiile la el au fost puţine, dar unele merită menţionate.

    --- Pe situl DailyBusiness.ro a apărut un articol care analizează tîrgul din punct de vedere economic şi o face extrem de realist, sprijinindu-se pe cifre seci în euro. Vînzarea de carte e o afacere ca oricare alta, dacă se înlătură aura de prestigiu conferită de faptul că se vînd produse destinate "spiritului", nu "materiei". Aşa că ea trebuie privită din punctul de vedere al profitului şi al evoluţiei pieţei de la an la an. Din analiza celor de la DailyBusiness.ro lucrurile nu stau prea bine pentru piaţa autohtonă de carte, care e în scădere, lucru care după autorul articloului s-a văzut şi la Tîrgul Gaudeamus 2011, mai puţin fastuos ca în anii trecuţi. E cumva normal să se bage mai puţini bani în standurile de la tîrg ale editurilor, din moment ce şi veniturile lor s-au diminuat faţă de anii trecuţi. Oricum, în articolul pe care-l recomand se vorbeşte şi despre situaţia generală pe piaţa rumînească a cărţii, care aparent este în scădere cu 40% faţă de maximul din anul 2008.

    --- Un alt articol mai mult decît critic la adresa tîrgului (Tîrgul Gaudeamus 2011, o nouă dezamăgire) a fost scris de Cristian Ducu pe blogul său. El s-a arătat neplăcut impresionat de organizarea tîrgului, pe care l-a asemuit mai mult cu un talcioc. În plus de asta Cristian Ducu s-a arătat nemulţumit de mirosul de transpiraţie, care de fapt nu e din vina vizitatorilor (cei vinovaţi de a fi asudat), ci din vina organizatorilor (cei care au dat căldura atît de tare, că ar fi transpirat şi un cactus). Şi el a remarcat, ca şi mine, penibilul situaţiei în care s-au pus italienii, invitaţii de onoare ai festivalului, care însă s-au dezonorat venind cu o ofertă ridicolă, şi scumpă pe deasupra.

    --- Agenţia de presă Mediafax a publicat un articol despre cele mai vîndute cărţi la Gaudeamus, grupate pe edituri (pentru Polirom şi Humanitas sînt date şi sumele aproximative obţinute la tîrg). Ziarul Adevărul publică un articol asemănător, dar dă şi cifrele de vînzare pentru unele din cărţile cele mai bine vîndute.

    Pe situl oficial a fost publicat bilanţul tîrgului (filă PDF), unde se comunică şi premiile oferite de organizatori pe baza votului publicului (habar n-am cum se vota, pe mine oricum nu m-a interesat nimic de la tîrg în afara cărţilor propriu-zise).

    --- Am să discut unele din aceste premii. Premiul pentru cea mai bună editură a fost acordat editurii Humanitas, urmată pe locurile II şi III de editurile Rao şi Nemira. Nu ştiu pe ce bază a primit Humanitas premiul I, din partea mea nici măcar nu merita să fie pe podium. Standul Humanitas n-a avut nimic special, în afara lansărilor (prezentărilor) de carte, care probabil că au adus ca vorbitori cele mai multe din personalităţile culturale rumîneşti prezente la tîrg. Dar cărţile de la stand aveau reduceri de preţ absolut ridicole, de maximum 10%, deci din punctul de vedere al cumpărătorilor era unul din standurile cele mai puţin atrăgătoare. Poate că explicaţia premiului I luat de Humanitas constă în faptul că a primit voturile vizitatorilor, adică al celor care au venit să caşte gura la personalităţile cunoscute de la TV şi care au fost mulţumiţi că au avut ce vedea.

    --- Editura Rao a avut singurul stand închis din tîrg, dotat cu detectoare magnetice pentru cei care ar fi vrut să plece de la stand fără să plătească. Sigur că nu pot fi blamaţi pentru asta, pentru că aveau şi cărţi (atlase) scumpe şi probabil că pentru furtul acestora s-au temut. Însă nici standul Rao n-a avut reduceri extraordinare, deşi -20% din preţul oricărei cărţi expuse era oricum o reducere de două ori mai mare decît cea de la Humanitas.

    --- Editura Nemira a avut un stand foarte frumos, aerisit, eu personal aş fi dat acestei edituri premiul I, deşi n-am luat nici o carte de acolo. De fapt cred că la ora actuală Nemira are cărţile cele mai frumoase, dacă este să vorbim de produsul material ca atare. Versiunile cu copertă tare de la romanele SF sînt foarte plăcute privirii, iar cei de la Nemira merită felicitări pentru asta. Sigur că eu nu mă ghidez după copertă atunci cînd cumpăr o carte, dar trebuie să recunosc că coperţile au importanţa lor pentru publicul-ţintă al editurii Nemira (printre care eu nu mă regăsesc însă).

    --- În ce priveşte reducerile, premiul I ar fi fost meritat de editura Paralela 45, de la care eu aş fi luat cărţile fraţilor Strugaţki dacă erau tipărite cu grafia clasic-realistă (Î/sînt). Nu pot suporta absolut deloc cărţile traduse din rusă care sînt tipărite cu grafia academic-propagandistă (Â/sunt). Numele sau cuvintele ruseşti scrise cu  central sînt absolut penibile. În nici o altă limbă Î-ul rusesc (identic la pronunţie cu cel rumînesc) nu este echivalat în scris cu A, deci în traducerile din alte limbi el e totdeauna echivalat cu I sau Y, ceea ce este absolut normal. Cazul de la Paralela 45 nu era singurul la tîrg, şi alte edituri aveau aceeaşi greşeală impardonabilă de tipărire a romanelor traduse din rusă, ceea ce m-a împiedicat să le cumpăr.

    --- Şi dacă tot vorbeam de premiile oferite la Gaudeamus, trebuie să spun că nu m-a uimit deloc premiul de "cea mai rîvnită carte a tîrgului" obţinut de cartea lui Neagu Djuvara numită "Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă". Atenţie, e vorba de cea mai rîvnită carte, nu de cea mai vîndută. Şi asta e tipic pentru editura Humanitas, care alături de Polirom a avut reduceri mici la tîrg, ceea ce a făcut ca multe din cărţile expuse să fie rîvnite şi nu cumpărate. Cartea este interesantă pentru că conţine răspunsurile lui Djuvara la unele din părerile critice emise după publicarea cărţii anterioare "Thocomerius-Negru Vodă; Un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti". Pe aceasta din urmă am citit-o şi eu, dar luată din anticariat cu preţul la jumătate, pentru că n-aş fi dat niciodată cei 30 de lei ceruţi de Humanitas pe ea nouă. Aşa cum n-aş da acum cei 21 de lei ceruţi de Humanitas pe cartea cu răspunsuri. La tîrg aş fi putut s-o iau cu 18 lei, dar chiar şi acest preţ un pic redus este exagerat pentru o carte de doar 120 de pagini. Dacă o s-o găsesc la maximum 10 lei la un anticariat am s-o iau, dacă nu, nu.

    Pentru cei care vor să rîdă un pic, recomand articolul Tîrgul de carte Gaudeamus m-a rupt la buzunare din revista Kamikaze, care prezintă dilema unui vizitator al tîrgului legată de cheltuirea banilor la tîrgul de carte sau la standurile cu mîncare aflate pe drumul spre pavilionul unde se ţinea tîrgul. Am uitat să spun că de la stradă pînă la pavilionul central de la Romexpo este un spaţiu gol mare de tot, unde se ţin tîrguri în aer liber. Pe partea stîngă a acestui spaţiu cum se merge spre pavilionul rotund sînt prezente mici gherete cu tarabe în aer liber unde se vînd produse preparate tradiţional (cîrnaţi, salam, brînză, plăcinte, etc.). Este de fapt un mic tîrg permanent, de unde se pot lua tot felul de bucate gustoase, chiar şi sarmale care să fie mîncate pe loc. Preţurile nu sînt mici, dar cei care vînd se laudă că preparatele sînt naturale, fără adaosurile întîlnite la preparatele similare din comerţul obişnuit. Eu mă gîndeam să-mi iau ceva de acolo la ieşirea de la tîrgul Gaudeamus, dar deja dădusem banii pe cărţi.

    În sfîrşit, pentru cei care vor să vadă mai multe fotografii de la tîrg, am descoperit un articol cu o sută de imagini (nouă pagini cu tot felul de poze de pe la standuri sau vederi generale).

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    Unii se vor mira de faptul că mai sus am folosit "ebook" în loc de "ecarte" sau "ereader" în loc de "ecititor". A fost ceva intenţionat, pentru a scoate în evidenţă termenii care sînt folosiţi de către comercianţii rumîni ai acestor produse. Mă întrebam în prima parte a relatării mele despre Gaudeamus 2011 care este cauza preferinţei pentru termenii englezeşti ("ebook/ereader") în locul celor rumîneşti adaptaţi ("ecarte/ecititor"), şi pentru ce se doreşte sciziunea între denumirea cărţii pe hîrtie (în rumînă) şi cea a cărţii pe suport digital (în engleză). Cred că am găsit răspunsul, care este cît se poate de banal şi are legătură cu calculatoarele. Din cauza faptului că folosirea softurilor traduse în rumînă nu a fost în nici un fel încurajată, populaţia a ajuns să asocieze folosirea tuturor produselor tehnologiei digitale cu limba engleză. Deci apare logic faptul că aşa cum majoritatea rumînilor folosesc terminologia în engleză cînd vorbesc de softuri, tot aşa vor dori să folosească terminologia engleză atunci cînd vine vorba de cărţi electronice. Cu alte cuvinte, tot ce are legătură cu un ecran trebuie să fie denumit în engleză. De unde "ebook" şi nu "ecarte". Cei implicaţi în comerţul cu carte (producători şi vînzători) au decis cu de la sine putere că "ecarte" nu e pe gustul populaţiei rumîne şi ca urmare trebuie impus termenul englezesc "ebook". Se repetă deci chestia cu limba calculatoarelor, unde de vină au fost în principal cei din domeniul informatic (programatorii şi comercianţii de aparatură şi softuri), care nu au vrut să traducă numele englezeşti ale produselor aflate în vînzare (celebrul "mouse" e binecunoscut) şi s-au opus cu îndîrjire traducerii programelor de calculator. Sigur că stimularea din nou a preferinţei pentru denumirile englezeşti, de astă dată legată de cărţile electronice, va duce la o scădere şi mai mare a prestigiului limbii rumîne în propria ei ţară. Dar aparent producătorilor şi comercianţilor de cărţi (viitoare "ebook-uri") din Rumînia nu le pasă de asta, deşi ar trebui să-i îngrijoreze spectrul limbii engleze, care seamănă cu un fluviu lingvistic de talia Amazonului ce stă să se reverse peste ei şi să-i înece.

Citeşte şi recenziile de mai jos:

TÎRGUL  DE  CARTE  GAUDEAMUS  2012

TÎRGUL  DE  CARTE  BOOKFEST  2012

TÎRGUL  DE  CARTE  BOOKFEST  2011

Copyright © MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sînt originale şi sînt scrise de MunteAlb.

Reproducerea materialelor (integrală sau parţială) fără acordul autorului intră sub incidenţa Legii privind Dreptul de Autor.

Pe acest sit este folosit modul de scriere corect, logic, practic, naţional, nepropagandistic, anti-latinoman şi getodacofil, cel cu î din i şi sînt.

Alegerea terminologiei folosite pe sit este explicată în materialul Limba Rumînă în Epoca Informaticii.

Situl se găseşte la adresa :  http://muntealb.16mb.com/