TÎRGUL  DE  CARTE  BOOKFEST  2012

Recenzie scrisă de Alexandru Bogdan Munteanu : 17 Iunie 2012

    Tîrgul Bookfest 2012 a avut loc la Complexul Expoziţional Romexpo între 30 mai şi 3 iunie în pavilioanele C1-C5. Ataşez mai jos o fotografie luată la exterior, unde se vede în prim-plan afişul "salonului de carte" lîngă clădirea cu funcţie de dispecerat+restaurant, iar în fundal se văd pavilioanele ce au adăpostit tîrgul (intrarea era acolo unde apare scris C1).

                                            

    La o privire generală Bookfest 2012 a fost foarte asemănător cu Bookfest 2011, dar la o scară mai redusă, ca şi cum s-ar fi contractat un pic. Spun asta pentru că unele edituri care au participat în 2011 nu au mai participat şi în 2012. Pot da două exemple foarte la îndemînă, fiind vorba de edituri cît de cît cunoscute. Prima este Editura Dacica. În ce o priveşte, nu e de mirare că n-a participat, pentru că o editură care în ultimii cîţiva ani n-a mai scos nici o carte este clar că nu stă deloc bine cu banii, lucru observabil şi din faptul că deşi editura a avut ani buni ca sediu fizic un birou într-un imobil corporatist de pe lîngă Hotelul Intercontinental, acum nu mai are decît un birou virtual, pe internet. De ce ar fi aproape de faliment o editură care publică cărţi despre daci şi geţi, în condiţiile în care tematica aceasta are încă destulă priză la publicul rumînesc? Ştiu şi eu, poate ca o pedeapsă că Editura Dacica nu a publicat decît foarte puţine cărţi noi despre geto-daci şi acelea foarte slabe. Majoritatea cărţilor Editurii Dacica au fost republicări ale unor cărţi bune de istorie sau lingvistică apărute în perioada comunistă, pe care editura în mod cu totul iresponsabil le-a trecut la ortografia latinomană (Â/sunt), de parcă nu s-ar fi numit Dacica, ci Latinica şi ar fi trebuit să promoveze ortografia Academiei Latinomane. Această umilire dincolo de mormînt a dacilor şi geţilor chiar de către o editură care a cîştigat bani buni de pe urma lor, în mod sigur nu trebuia să rămînă nepedepsită şi iată că Editura Dacica plăteşte pentru faptul că a aderat la latinomania ortografică.

    A doua editură căreia i-am remarcat lipsa a fost Dacia XXI. Să fie doar o coincidenţă faptul că şi ea are un nume legat de daci şi că şi ea a greşit faţă de memoria dacilor? Am arătat modul în care a greşit, în recenzia la romanul Barbarii. Pe scurt, Editura Dacia XXI a publicat un roman excelent despre daci, dar l-a mutilat printr-un număr enorm de greşeli tipografice datorate lipsei corecturii, care cădea evident în sarcina editurii. Din păcate şi acest roman despre daci a fost publicat tot cu ortografia latinomană, fiind vorba de o alegere greşită a autorului, la fel cum o alegere greşită a autorului a fost şi apelarea la serviciile Editurii Dacia XXI, care nu a făcut nimic pentru a promova romanul, ca şi cum n-ar fi avut nici un interes ca el să ajungă în mîinile a cît mai mulţi cititori, iar editura să cîştige bani de pe urma unui produs apreciat. Este primul caz observat de mine în care o editură are în posesie drepturile pentru o carte excepţională, însă decide practic să o îngroape în anonimat. Culmea e că deşi Editura Dacia XXI nu a participat la Bookfest 2012, a participat exact în aceeaşi perioadă la un tîrg de carte din Cluj (unde se află sediul editurii), alături de 4 edituri şi 5 librării locale. E decizia conducerii editurii la ce tîrguri participă, dar nu cred că autorii publicaţi de ea se simt bine cînd aud că editura preferă să participe la un tîrg mic de carte local în loc de a participa la cel de-al doilea tîrg de carte din ţară ca mărime şi ca număr de vizitatori (potenţial cumpărători).

    În sfîrşit, de absenţi numai de rău, dar de prezenţi ce se poate spune? Sau ce se mai poate spune faţă de ce am zis în recenzia la ediţia 2011 a tîrgului? Sincer să fiu, nu prea multe. Am senzaţia că activitatea editorială a scăzut în mod perceptibil anul ăsta, lucru care se vede şi în librăriile de pe stradă (sau de pe internet), dar şi la tîrgurile de carte. Ceea ce nu a scăzut este însă preţul cărţilor, la fel de mare sau chiar mai mare ca anul trecut. În trecut se putea ghici preţul unei cărţi în funcţie de numărul de pagini, după o relaţie de genul 1 pagină = 0,1 lei (10 bani). Acest "curs paginar" nu pare să mai fie valabil şi azi, costul unei pagini depăşind pragul psihologic menţionat mai înainte. Să fie o reacţie a editurilor la ce se întîmplă pe piaţa valutară? Poate, dacă nu cumva e un mecanism de echilibrare a veniturilor editurilor în condiţiile scăderii numărului de cumpărători sau al trecerii unora dintre ei la cumpărarea de cărţi electronice. Să vedem cum s-au prezentat editurile mari.

    Humanitas s-a lăudat cu 100 de lansări la tîrg, însă o parte din ele au fost clar reeditări, de exemplu "Tunelul" lui Ernesto Sabato a fost publicat prima oară în rumînă undeva prin anii 1960 şi a fost republicat după 1990 la vreo cîteva edituri înainte de a apărea şi la Humanitas în 2003 şi 2012. Deci pe astea nu le-aş considera lansări propriu-zise, ci relansări. Au fost însă şi lansări în premieră, de exemplu o carte de interviuri cu Lucian Boia, pe care am răsfoit-o şi eu, dar n-am cumpărat-o, fiind prea scumpă pentru ce oferea. E scrisă de Eugen Stancu, se numeşte "Istoriile Mele" şi are 216 pagini, dintre care primele pot fi citite în mod gratuit pe situl editurii sub formă de filă PDF. Am fost în trecere pe la lansarea cărţii, care a durat vreo 20 de minute, din care Boia a vorbit doar 5 minute la sfîrşit. Lansarea a avut loc undeva în spatele standului Humanitas, într-o ambianţă orientală creată de un miros apetisant de şaormă cu usturoi venit de la restaurantul din incinta spaţiului expoziţional şi de discursul de la o lansare a unui stand vecin unde se vorbea de două ori mai tare şi mai apăsat decît la Humanitas. În esenţă cartea cu interviuri este o carte pentru fanii lui LB, destul de subţirică în informaţii interesante despre activitatea lui profesională şi evoluţia concepţiilor sale despre discursul istoric. Accentul e pus mai degrabă pe omul Lucian Boia, nu pe profesionistul cu acelaşi nume, ceea ce nu e deloc nepotrivit în cazul unei cărţi pentru fani. Este exemplificativ faptul că Boia dă la o parte foarte uşor o întrebare importantă referitoare la unul din adversarii săi declaraţi pe linie profesională, susţinînd că pur şi simplu nu i-a citit cartea, ceea ce e greu de crezut. Foarte multă lume ştie de cele două cărţi care i-au adus lui Boia notorietatea, anume "Istorie şi mit în conştiinţa românească" şi "România, ţară de frontieră a Europei". Însă foarte puţină lume ştie că a existat un răspuns oficial la prima din ele, venit din partea lui Ioan-Aurel Pop, istoric medievist, actualul rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Este vorba de cartea "Istoria, adevărul şi miturile", publicată la Editura Enciclopedică în 2002, aceeaşi editură care publică şi "Tratatul de Istorie a Românilor" în 9 volume alcătuit sub egida Academiei Române. Ioan-Aurel Pop, membru titular al Academiei din 2010, ia în discuţie în stil polemic cartea lui Boia, paragraf cu paragraf. Evident că din punctul de vedere al Academiei Române, Lucian Boia a greşit grav demontînd miturile istorice inventate de latinomani în secolul 19 şi perpetuate de atunci încoace prin intermediul propagandei oficiale, cu care sînt spălaţi la creier şcolarii la orele de istorie. De fapt cartea lui Ioan-Aurel Pop este răspunsul Academiei la cărţile lui Lucian Boia, această carte fiind în mod sigur biletul de intrare în Academie ca membru titular al lui Ioan-Aurel Pop. Tocmai de aceea era interesant ca Lucian Boia să răspundă la acuzaţiile din acea carte, mai ales că ea a fost reeditată recent în format electronic (e disponibil şi un extras sub formă de filă PDF), deci nu a dispărut din peisajul publicistic prin epuizarea tirajului pe hîrtie. Dar, din păcate, în cartea sa de interviuri Boia se rezumă în a-l acuza pe Ioan-Aurel Pop că este un istoric neprofesionist ce proiectează în trecut o imagine idilică despre istoria Rumîniei, neobservînd că în spatele lui I-AP se află chiar Academia, instituţia responsabilă cu crearea miturilor despre identitatea şi istoria poporului rumîn, instituţia cu influenţa cea mai nefastă asupra ţării dintre toate instituţiile nepolitice rumîneşti. Există şi o latură ironică a acestei dispute între Boia şi Pop, adică între un istoric care vrea să se renunţe complet la mitizarea istoriei ţării şi un altul care vrea să fie menţinut un grad de mitizare latinomană a acesteia. Aşa cum se spune şi în cartea de interviuri, Lucian Boia este de origine italiană din partea mamei lui, deci traseul lui ca istoric demitizator al latinomaniei oficiale este cel puţin straniu dacă n-am lua în calcul faptul că el vrea să fie perceput ca istoric profesionist, nu ca unul din mulţii propagandişti aflaţi pe statele de plată ale Academiei corupătoare de istorici şi lingvişti. Academicienii, lingviştii şi istoricii care urmează liniile directoare ale propagandei latinomane se cred însă în delirul lor identitar mai latini din punct de vedere genetic decît Boia. Ironia situaţiei le scapă în mod sigur...

    În esenţă participarea editurii Humanitas la Bookfest 2012 se poate rezuma la: cărţi cu adevărat noi puţine, preţuri mari şi reduceri mici. La standul editurii erau totuşi şi cîteva coşuri aşezate pe jos cu cărţi avînd preţuri între 1 şi 10 lei, în principal romane. Printre ele se aflau însă prea puţine volume interesante.

    Editura Polirom a reprezentat o mare dezamăgire, deşi cei de acolo se lăudau că au de vînzare 1000 de titluri cu reducere de 20%. Aşa o fi fost, dar eu n-am găsit nimic de cumpărat de la ei. Şi Polirom a cam intrat în caruselul reeditărilor, la fel ca Humanitas. Dar spre deosebire de Humanitas, care a venit la Bookfest 2012 cu cîteva cărţi noi (chiar dacă în esenţă destul de slăbuţe) de la autorii importanţi ai editurii (Boia, Djuvara, Cărtărescu, Liiceanu), Polirom n-a reuşit nici măcar această aparenţă de performanţă editorială. Fanii autorilor de la Polirom au rămas deci nu numai cu buzele umflate, ci şi cu portofelul umflat, ceea ce nu e deloc bine pentru editură.

    Editura ALL a pus hotărît accentul pe marketing, oferind ciocolată, cartele de telefonie mobilă sau produse cosmetice (!) odată cu cărţile cumpărate. Nu ştiu cît i-a ajutat asta, dar eu n-am văzut nimic interesant printre cărţile editurii expuse la tîrg. Nu am putut decît să constat aceeaşi secetă de cărţi noi bune ca şi la celelalte edituri mari.

    Editura Nemira a avut acelaşi stand cu cărţi frumoase printre care îţi face plăcere să te plimbi, dar eu nu (mai) fac parte din publicul ţintă al acestei edituri specializate în cărţi cu tematică (ştiinţifico)-fantastică. Acelaşi lucru cred că am să încep să-l spun şi despre editura Rao, care şi ea a venit cu standul securizat electronic (singurul din tîrg) cu care ne-a obişnuit, dar cu nici o noutate semnificativă.

    Ţara invitată la tîrgul de anul ăsta a fost Franţa, care a avut standul separat de editurile rumîneşti, într-un corp expoziţional aproape gol (alături de Franţa mai erau acolo cîteva standuri ale unor edituri ale minorităţilor şi o scenă). Eram curios să văd dacă situaţia de la Gaudeamus 2011, cînd Franţa a venit cu cărţi la preţuri enorme, se va repeta. Ei, bine, s-a repetat întocmai. Este clar că nu a fost vorba de o întîmplare, ci de o strategie. N-am idee cine a suportat costurile de aducere a cărţilor franţuzeşti sau a autorilor francezi prezenţi la tîrg ca invitaţi. Dar este clar că nu s-a urmărit vînzarea cărţilor, ci doar expunerea lor. Standul franţuzesc propriu-zis era compus din mai multe mese pe care se aflau cărţi noi (în marea lor majoritate de literatură). Lîngă el se afla un mic corp de bibliotecă rotitor (intitulat pompos "mediatecă") cu nişte cărţi obosite ale Bibliotecii Franceze din Bucureşti şi ceva mai încolo un ministand rotitor cu reviste şi ziare, şi ele scumpe. Mai era şi o aşa-zisă operă de artă intitulată "copacul cunoaşterii", care nu era altceva decît un aranjament compus din cărţi atîrnînd de fire de gută pentru undiţă. În spatele standului francez erau două mese puse una lîngă alta la care se aşezau invitaţii pentru a vorbi, iar în faţa acestora mai multe rînduri de băncuţe joase pe care se aşezau cei care voiau să asiste la dezbaterile şi lansările aflate în program. Mai jos e o poză cu standul franţuzesc (în partea stîngă, unde apare pînza albă ce are la partea superioară culorile roşu şi albastru se aflau mesele unde stăteau vorbitorii, lîngă ei fiind boxa care se vede şi ea parţial în poză).

                                      

    Dar să revenim la cărţile franţuzeşti. Începînd cu anul 1970 nu a fost o mare problemă pentru bucureşteni în a avea acces la cărţi în franceză prin intermediul Institutului Cultural Francez, la a cărui bibliotecă oricine se poate înscrie gratis pentru a împrumuta cărţi sau alte materiale (discuri de exemplu). Deci practic orice bucureştean interesat de cărţi franţuzeşti (nu numai de literatură) poate citi gratis destule din ele. Cu toate astea e ciudat faptul că la Bookfest nu s-a vrut vînzarea cărţilor expuse, deşi în mod sigur ar fi fost doritori dacă preţurile ar fi fost ceva mai normale pentru piaţa rumînească. În definitiv a fost vorba de un tîrg, adică de un loc unde se urmăreşte vînzarea unor produse, nu de o expoziţie, unde se urmăreşte numai prezentarea lor. Însă preţul cărţilor era în jur de 100 de lei şi asta nu pentru cine ştie ce cărţi supercopertate şi superlegate, ci pentru romane în jur de 200 de pagini, tipărite frumos e adevărat, însă nu în condiţii artistice excepţionale, ci în modul obişnuit pentru cărţile de literatură cu coperţi de hîrtie ("paperback"). Se găseau şi cărţi la 40-50 de lei, dar astea erau mai degrabă broşurele sau cărţi în rumînă. Da, la standul francez au existat şi destule cărţi în rumînă, puse la o extremitate a lui, fiind vorba evident de autori francezi publicaţi la editurile rumîneşti. Însă nu ştiu cine ar fi fost atît de fraier să cumpere acele cărţi în rumînă de la standul francez, în loc să le ia din încăperea alăturată de la standurile editurilor rumîneşti, unde se găseau cu reducere. Evident că alături de autorii francezi nativi n-au lipsit cărţile lui Cioran, Eliade şi Ionesco, dar preţul lor era la fel de mare ca şi al celorlalte cărţi în franceză, ca să nu mai vorbim de faptul că ele se găsesc de multă vreme în versiune rumînă la preţuri sensibil mai mici. Însă culmea a fost nu numai preţul mare al cărţilor în franceză, ci faptul că ele costau mai mult decît în Franţa.

    Francezii au făcut pentru Bookfest 2012 un mic ziar unde erau prezentate cărţile unor autori contemporani invitaţi la tîrg. M-am uitat şi eu pe el şi am citit fragmentele de romane prezente acolo. Mi-a atras atenţia unul din ele numit "Tuer Catherine" de Nina Yargekov, o franţuzoaică de origine slavă, care a fost prezentă la tîrg şi a participat la o dezbatere despre relaţia între autorii de cărţi aflaţi la începutul carierei şi edituri. Romanul respectiv poate fi cumpărat în Franţa cu 18 euro, dar la Bookfest el a costat 107 lei (24 de euro). Nu ştiu ce socoteli şi-au făcut editurile franţuzeşti, dar la preţuri ca ăsta nu cred că au avut mulţi cumpărători. Sau poate că nici nu şi-au dorit asta, ei urmărind doar să vîndă drepturile de autor către editurile rumîneşti ce ar urma să publice traduceri. De fapt dacă s-ar fi vrut cu adevărat vînzarea cărţilor expuse, de exemplu punîndu-se un preţ la jumătate, ar fi trebuit să fie aduse vreo 4-5 exemplare din fiecare carte, ceea ce probabil că partea franceză n-a vrut, poate din cauza costurilor de transport, poate din cauza faptului că se gîndeau că şi la preţ redus tot n-ar fi luat aproape nimeni cărţi în franceză din moment ce numărul bucureştenilor care cunosc franceza la nivelul în care pot să citească literatură este în continuă scădere. Alt lucru straniu la standul francez a fost lipsa aproape totală a cărţilor din alte domenii decît ficţiunea. Este ca şi cum activitatea editorială din Franţa s-ar rezuma la cărţi de literatură. Nu am văzut la stand nici măcar o singură carte de ştiinţă şi cred că nici de istorie nu era prezentă vreuna. Francezii au rămas cu concepţia învechită că cultura unei ţări trebuie promovată exclusiv prin intermediul literaturii, ceea ce în ziua de azi este o prostie enormă şi explică de ce cultura franceză şi-a pierdut prestigiul, fiind depăşită de cea anglo-americană, care ştie să se promoveze mult mai bine şi mai diversificat. Păi dacă la un tîrg de carte nu poţi să răsfoieşti cărţi de ştiinţă, evident că nu vei avea o impresie prea bună despre ţara unde elita intelectuală continuă să creadă că literatura a rămas locomotiva principală a culturii şi limbii unei ţări.

    N-aş vrea să las impresia că Tîrgul Bookfest 2012 a fost complet neinteresant. Chiar dacă din punctul meu de vedere nu s-au lansat cărţi cu adevărat valoroase, el a meritat să fie vizitat pentru reducerile făcute de edituri. Înainte de orice tîrg poţi merge pe siturile editurilor şi să-ţi alcătuieşti o listă cu cărţile dorite, după care le poţi lua de la tîrg cu reducere, cu condiţia să fie disponibile, ţinînd cont că editurile nu vin la Bookfest cu tot ce au în stoc. Alt lucru bun la tîrgurile de carte este prezenţa dezbaterilor sub formă de mese rotunde cu mai mulţi participanţi. Ele permit să uiţi de monotonia vizitării anuale a tîrgurilor, pentru că deşi cărţile rămîn în mare aceleaşi de la an la an, dezbaterile se schimbă mereu. Nu toate dezbaterile sînt interesante, iar unele sînt de-a dreptul ridicole. De exemplu la Bookfest 2012 Mircea Dinescu a venit cu o carte de poezii scrise de el cu zeci de ani în urmă, fiind deci în spiritul de anul acesta al tîrgului, care a fost acela al prezenţei masive a reeditărilor. Dar "noua" culegere de poezii a fost doar un pretext pentru ca Mircea Dinescu să poată să-şi promoveze vinurile din producţia proprie, fiind organizată o sesiune de "degustare de vinuri" la standul francez. Nu e prima oară cînd se încearcă atragerea consumatorilor de literatură către consumul de alcool, dar în timp ce industria alcoolului are de cîştigat de pe urma acestei asocieri, industria cărţii are de pierdut, pentru că a-l transforma pe un cititor de cărţi în băutor de vin înseamnă scăderea banilor disponibili pentru cumpărarea de cărţi. Sau mai ştii, poate că editurile încurajează băutura, sperînd că cititorii ameţiţi de vin nu-şi vor da seama că producţia editorială rumînească e într-o marcată scădere calitativă. După cîteva pahare de vin, cărţile proaste şi scumpe din oferta majorităţii editurilor rumîneşti pot apărea în mintea cititorului drept adevărate capodopere.

    În concluzie, la Bookfest 2012 s-a confirmat zicala că "la editurile lăudate să nu te duci cu sacul", pentru că nu prea ai ce cumpăra. Norocul este cu editurile mai mici şi cu cele ale universităţilor, unde încă mai poţi găsi cărţi interesante la preţ rezonabil.

Citeşte şi recenziile de mai jos:

TÎRGUL  DE  CARTE  GAUDEAMUS  2012

TÎRGUL  DE  CARTE  GAUDEAMUS  2011

TÎRGUL  DE  CARTE  BOOKFEST  2011

Copyright © MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sînt originale şi sînt scrise de MunteAlb.

Reproducerea materialelor (integrală sau parţială) fără acordul autorului intră sub incidenţa Legii privind Dreptul de Autor.

Pe acest sit este folosit modul de scriere corect, logic, practic, naţional, nepropagandistic, anti-latinoman şi getodacofil, cel cu î din i şi sînt.

Alegerea terminologiei folosite pe sit este explicată în materialul Limba Rumînă în Epoca Informaticii.

Situl se găseşte la adresa :  http://muntealb.16mb.com/