REVISTA  "HISTORIA"  NR.  120 (DOSAR  DESPRE  DACI)

Recenzie scrisă de Alexandru Bogdan Munteanu : 2 ianuarie 2012

    În acest curent al tabloidizării se încadrează şi numărul 120 al revistei Historia, apărut pe 15 decembrie 2011 şi care poate fi încă găsit la chioşcuri pînă pe 15 ianuarie 2012. Pe copertă tronează binecunoscutul portet presupus al lui Decebal existent pe Columna Traiană, sub care cu litere mari se află întrebarea zguduitoare: "Sînt dacii strămoşii noştri?". Această întrebare şocantă pentru cei mai mulţi dintre rumîni este evident un cîrlig de marketing în stil tabloidizant cu care trebuie agăţaţi cumpărătorii. În lipsa lui revista nu s-ar vinde aşa de bine, deşi rămîne de văzut cît de interesată de subiectele ce ţin de identitatea naţională mai este o populaţie predispusă destul de mult la deznaţionalizarea prin emigrare sau globalizare anglofonă. Cert e că revista nu se găseşte la toate chioşcurile de ziare, ci poate la unul din cinci. Să se fi vîndut la restul din ele, sau din contră, interesul e atît de mic pentru istorie în general încît nu toate chioşcurile pun în vînzare astfel de reviste? Vom afla cînd vor fi disponibile datele BRAT pentru luna decembrie 2011, deci în curînd. În orice caz, cine vrea să cumpere revista o găseşte pînă la urmă, nu este în nici un fel epuizată. În Bucureşti se găseşte în mod evident şi la Librăria Adevărul, aflată vizavi de Spitalul Colţea, pe strada Doamnei.

    Eu în general nu cumpăr reviste de istorie, pentru că preţul lor (9 sau 10 lei) mi se pare mare faţă de calitatea conţinutului oferit. Nu le neg însă utilitatea de popularizare a istoriei şi mai ales rolul în a-i face pe oameni să vrea să citească şi cărţi profesioniste de istorie. Însă un dosar (grupaj de articole) despre daci existent într-o revistă de istorie rumînească este ceva destul de rar, aşa că m-am decis să fac o excepţie şi am cumpărat revista, după ce am citit prezentarea dosarului aflată pe situl oficial:

    „Moştenirea“ geto-dacă a devenit pentru mulţi egală cu mîndria de a fi român. Exagerările voite din perioada Epocii de Aur şi nu numai nu doar că au prins rădăcini adînci în mentalul colectiv, dar au făcut ca în concepţia comună naţionalismul romînesc să fie strîns legat de o populaţie a cărei moştenire o „păstrăm“, semnificativ diluat, în ADN-ul nostru, ignorînd realităţile istorice. Aşadar sînt dacii strămoşii noştri?

    Prezentarea este în mod vădit partizană, anti-dacofilă, tocmai prin prezenţa sintagmei "semnificativ diluat" cu referire la moştenirea genetică transmisă din partea dacilor. În mod sigur este ceva voit, tocmai pentru a profita de numărul celor indignaţi de o asemenea afirmaţie, care din cauza asta vor dori să cumpere revista şi să citească mai pe îndelete denigrările la adresa dacilor aflate în ea, pentru a le combate ulterior. Ei bine, să vedem ce conţine cu adevărat revista.

    Dosarul despre daci cuprinde 30 de pagini din cele 80 ale revistei, dar dacă eliminăm paginile publicitare şi cele care constau în principal din imagini, nu mai rămîn decît vreo 20 de pagini cu text, constînd în 5 materiale:

• autointerviu al Zoei Petre
• interviu cu Alexandru Vulpe
• interviu cu Adrian Cioroianu
• miniarticol despre reflectarea dacismului în opera unor scriitori (Lucian Blaga, Mircea Eliade, Mihai Eminescu)
• articol despre cele trei filme artistice dedicate dacilor

    Patru dintre materiale pot fi citite integral pe situl revistei, trei dintre ele devenind disponibile de-abia după ce numărul revistei a dispărut de la chioşcuri pentru a face loc numărului nou. Să le luăm pe rînd.

    Zoe Petre este mai cunoscută pentru funcţia de consilier politic prezidenţial în timpul mandatului lui Emil Constantinescu (1996-2000) şi de analist politic invitat pe la diverse televiziuni după aceea. Profesia ei este de istoric specializat în perioada antică, cu predilecţie cea legată de greci, din care perspectivă a scris şi o carte despre geţi: "Practica Nemuririi - O lectură critică a izvoarelor greceşti referitoare la geţi" (Editura Polirom, 2004). Face parte din Consiliul Editorial al revistei Historia şi este profesor consultant la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, catedra de Istoria Antică şi Arheologie. Zoe Petre îşi ia un interviu singură, materialul constînd din 7 întrebări la care răspunde mai mult sau mai puţin pe larg:

• Putem să îi socotim pe daci strămoşii noştri?
• Care sînt sursele care vorbesc despre daci?
• Cum sînt văzuţi dacii în istoria universală?
• Cum şi cînd s-au făcut în ţară principalele săpături legate de daci? Se mai sapă şi astăzi?"
• Cînd şi unde au fosat alocate cele mai importante fonduri pentru diferitele şantiere dacice? Care au fost principalele descoperiri exploatate de discursul comunist?
• Cum a apărut mitul dacilor?
• Cum au fost exploataţi dacii în timpul lui Dej? Dar în timpul lui Ceauşescu? Şi cum au fost integraţi Burebista şi Decebal în discursul regimului, cu ce diferenţe?

    Este dată la început următoarea definiţie a formării poporului, folosind ecuaţia simplistă şi greşită Daci + Romani = Români :

    Zoe Petre: "[...] dacii şi romanii sînt strămoşii istorici ai poporului român. Comunitatea vorbitorilor de limbă română din aria Dunării de Jos şi a Munţilor Carpaţi îşi are originea într-o relaţie interculturală ai cărei principali factori în Antichitate au fost pe de-o parte o ramură a tracilor de la nord de Balcani, şi pe de alta latinofonii stabiliţi aici după cucerirea Daciei de către Traian".

    Slavii nu intră în ecuaţia strămoşilor importanţi prezentată de Zoe Petre, ca şi cum teoria modernă (veche totuşi de vreo sută de ani) despre formarea poporului, cea cu Substrat + Strat + Suprastrat nu merită să fie pomenită pentru a nu strica imaginea binomului Daco-Roman inventat pe vremea propagandiştilor Şcolii Ardelene. Iată că pînă şi un profesor universitar de istorie antică cum este Zoe Petre se socoteşte dator să administreze doza academică de propagandă latinomană atunci cînd vine vorba despre slavi, reduşi la o simplă contribuţie lingvistică şi aia mai mult prin intermediul liturghiei slavone din biserica ortodoxă. Zoe Petre suferă în mod clar de orbirea latinomană atunci cînd nu vede milioanele de oameni din ţara noastră care au nume de familie de origine slavă. Mai grav e că vrea să-i infecteze şi pe cititorii revistei cu aceeaşi orbire. Autointerviul continuă cu o discuţie despre faptul că dacii şi geţii au fost multă vreme prezentaţi ca fiind acelaşi popor, deşi izvoarele istorice tind de cele mai multe ori să-i deosebească. Apoi se continuă cu prezentarea de date despre cercetările arheologice, al căror vîrf ar fi fost între 1948-1975, perioada în care statul a oferit cele mai mari fonduri băneşti pentru ele. Finalul este rezervat arătării modului în care daco-geţii au fost folosiţi în slujba unor ideologii politice, de la extrema dreaptă (legionarii), la cea stîngă (comuniştii) şi a modului în care comuniştii au încercat manipularea istoriei în scopuri propagandistice. Este interesant faptul că Zoe Petre nu sesizează ridicolul situaţiei în care se pune singură acuzîndu-i pe unii nespecialişti (Iosif Constantin Drăgan şi Napoleon Săvescu) de propagandă tracomană, în timp ce nu vede propria ei propagandă latinomană din debutul materialului, deşi în calitatea sa de specialist (istoric) situaţia este încă şi mai gravă.

    Piesa centrală a dosarului despre daci este fără îndoială interviul cu Alexandru Vulpe, istoric şi arheolog specializat în perioada antică de pe tărîmurile noastre, profesor consultant la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, catedra de Istorie Antică şi Arheologie. Avem deci de-a face cu un specialist de primă mînă în domeniul istoriei dacilor şi geţilor, lucru relevat şi de lucrările sale publicate pe această temă, mai ales contribuţia în calitate de autor şi coordonator al "Tratatului de Istorie a Românilor, vol. I (Editura Enciclopedică, 2002, 2010)".

    Alexandru Vulpe răspunde pe un ton relaxat la întrebările puse de intervievator, ceea ce face interviul plăcut la citire. Şi mai important este faptul că răspunsurile sînt pline de informaţii şi explicaţii clare, bazate pe ceea ce se cunoaşte efectiv despre daci şi geţi din izvoarele literare şi arheologice. Foarte instructive sînt expunerile despre limba, aspectul fizic, îmbrăcămintea, organizarea ierarhică, locuinţele şi alimentaţia daco-geţilor. Nu sînt ocolite nici aspectele considerate controversate, cum ar fi cele legate de tezaurul dacilor sau despre religia lor, inclusiv sacrificiile umane pe care le-ar fi presupus ea. Întrebările la care răspunde Alexandru Vulpe sînt următoarele:

• Domnule profesor, cine sînt dacii? Ce ştim despre ei? Putem să îi considerăm strămoşii noştri?
• Ce izvoare avem pentru istoria dacilor înainte de cucerirea romană?
• Dar cuvîntul "Burebista" este ele un substantiv propriu sau comun? Este numele acestui rege dac sau un cuvînt care, în limba geto-dacilor denumeşte un şef de trib sau un rege?
• Cum îi putem diferenţia [pe geţi şi daci]? Cine îi prezintă prima dată separat?
• Cum rămîne cu cele aproximativ 200 de cuvinte geto-dace din limba română: brînză, barză, viezure, mînz...?
• Deci ipoteza, lansată de unii, că dacii ar fi vorbit latină şi că s-ar fi înţeles în mod direct cu romanii este o speculaţie?
• Cum arătau dacii? Erau ei mai aproape de greci sau de germani?
• Din informaţiile arheologice, cum ne putem imagina o casă a unui dac?
• Din punct de vedere al organizării socio-ierarhice, ce informaţii deţinem?
• Esenienii erau şi o sectă religioasă, deci ce concluzii putem trage de aici despre religia dacilor?
• Practic, ce cunoaştem despre religia geto-dacilor, în afară de lucrurile provenite mai degrabă din imaginarul grecesc?
• Nu putem vorbi de un monoteism [al religiei geto-dace], aşa cum au încercat unii să sugereze?
• Ştim că dacii practicau sacrificiul uman. Este acesta un ritual neobişnuit pentru secolele II-I î.e.n?
• Ce cunoaştem despre alimentaţia dacilor? Există resturi calcinate de cereale, de anumite tipuri de mîncăruri, cum s-a mai întîmplat în alte cazuri?
• Se fac tot felul de speculaţii despre dacii liberi, care sînt ceva mai mulţi decît [în] zona cucerită de romani... Se spune că de fapt de acolo am moşteni fondul...
• Au intrat [dacii liberi] în marea masă a migratorilor sau în masa celor romanizaţi?
• Ce cunoaştem despre relaţiile comerciale ale dacilor cu cei de la sudul Dunării?
• Dacă tot am vorbit de tezaure, cum s-a născut legenda tezaurului lui Decebal ascuns sub un rîu?
• Şi atunci unde putem să integrăm aceste brăţări din aur? La nişte falsuri?
• Revenind la istorie, aurul după care s-a dus Traian în Dacia, este de fapt argint?
• Ce putem spune despre portul vestimentar al dacilor?
• Dar cît de veridică este Columna lui Traian? Ce surse de informare au avut artiştii?

    Iată şi două extrase din interviu, foarte sugestive pentru faptul că Alexandru Vulpe nu se lasă influenţat în afirmaţiile sale de politizarea istoriografiei noastre care a împiedicat de multe ori spunerea adevărului istoric, pentru că nu convenea propagandei oficiale latinomane.

    El afirmă în răspunsul la prima întrebare că dacii sînt strămoşii genetici ai rumînilor, însă nu se fereşte să adauge nişte amendamente legate de situaţia specială de după cucerirea Daciei. Este vorba de purificarea etnică realizată de romani în Dacia, adică exterminarea sau deportarea unei mari părţi din populaţia autohtonă, lucru pe care latinomanii au încercat întotdeauna să-l ascundă, prezentînd o imagine idilică şi mincinoasă despre convieţuirea dintre daci şi romani în noua provincie.

    Alexandru Vulpe: "Sintagma aceasta, strămoşii noştri daci ar trebui discutată. Sigur, dacii pot fi consideraţi dintr-un anumit punct de vedere strămoşii noştri. Dar s-a exagerat teribil de mult. Ei sînt strămoşii noştri cu siguranţă din punct de vedere genetic, biologic. Toate popoarele care s-au perindat pe teritoriul acesta au lăsat măcar o mică amprentă genetică, şi cu atît mai mult geto-dacii care au fost cuceriţi de romani. Totuşi, faţă de alte cazuri, cum ar fi celţii sau chiar şi germanii, amprenta de substrat a fost, după părerea mea, mai subţire la noi decît în alte părţi. Unul din principalele motive este acela că populaţia locală a fost extrem de afectată după cucerirea romană. Nu doar în sensul că unii au fost luaţi sclavi, dar foarte mulţi luptători daci care au supravieţuit războiului au avut de ales între sclavie şi înrolare în trupele auxiliare romane. Aceste trupe auxiliare, formate aproape în totalitate din daci, au fost strămutate cît mai departe de Dacia. [....] După ce au fost eliberaţi din armată poate unii s-au întors, nu avem cunoştinţă. Totuşi cea mai mare parte a lor a rămas acolo unde a fost cantonată unitatea. În orice caz, e clar că populaţia predominantă locală era, după cele două războaie daco-romane, de sex feminin. Acest lucru a dus cum e firesc, la romanizarea rapidă. Aşadar cu siguranţă putem vorbi de o genă biologică provenind de la populaţia geto-dacă. [...] Toate monumentele de cult, fortificaţiile, cetăţile care au reprezentat cultura elitelor [dace] au fost distruse de romani. În fond urmele arheologice ale sanctuarelor pe care le cunoaştem astăzi sînt doar fundaţiile lor. Aceste simboluri ale culturii geto-dace au fost rase de romani, iar elitele au avut de ales: unii au trecut de partea romanilor, iar alţii au rămas să-şi împartă soarta cu Decebal. Toţi cei care au rămas loiali regelui dac au fost exterminaţi, iar populaţia [a fost dusă] o parte în sclavie, iar cei mai mulţi, înrolaţi în armatele auxiliare romane. Imperiul practica acest lucru, a făcut-o şi cu alte populaţii cucerite."

    Atunci cînd vorbeşte despre diferenţierea dintre daci şi geţi, Alexandru Vulpe aminteşte şi despre limba vorbită de aceştia, limba fiind unul din criteriile de definire identitară. El trimite şi o săgeată ironică la adresa celor care îi urăsc pe slavi, adică la adresa latinomanilor, cărora nu le convine absolut deloc că geţii şi dacii ar putea fi înrudiţi cu slavii. Asta le-ar pune într-o lumină extrem de nefavorabilă politica dusă de 200 de ani încoace de îndepărtare a cuvintelor considerate de origine slavă din limba rumînă, din care multe ar putea de fapt fi de origine geto-dacă. Dovedirea înrudirii geto-dacilor cu balto-slavii ar face bineînţeles şi ca propaganda latinomană cu insula de latinitate într-o mare slavă să apară în ochii tuturor ca o prostie monumentală, ceea ce şi este de fapt.

    Alexandru Vulpe: Limbile [vorbite de geţi, respectiv daci] erau probabil foarte înrudite, dar nu erau una şi aceeaşi limbă. Nu avem documente, dar sînt lucruri pe care le putem înţelege prin analogii cu ceea ce există prin alte părţi. Despre limbile tracice cunoaştem prea puţin. Documente existente indică o rudenie cu limbile balto-slave -- aceasta este opinia mea. Unii, care nu vor să mai audă de slavi, caută o altă origine a dialectelor sau limbii pe care o vorbeau supuşii lui Burebista sau ai lui Decebal. Nu au unde să ajungă pentru că n-au argumente. Ce avem ne îndreaptă către grupul balto-slav. Putem considera că limba geţilor, a dacilor, a format -- împreună cu cea a tracilor pînă la un punct -- o grupă comună, într-o ramură balto-slavă.

    Dosarul despre daci al revistei Historia continuă cu un interviu luat lui Alexandru Cioroianu, membru al Consiliului Editorial al revistei Historia, cunoscut ca politician mai mult decît ca istoric, deşi este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, catedra de Istoria Românilor. Interviul conţine întrebările următoare:

• Sînt dacii strămoşii noştri? Astfel spus, sîntem îndreptăţiţi să îi revendicăm ca strămoşi ai noştri mai multe decît pe romani sau pe slavi de pildă?
• În condiţiile în care nu e corect din punct de vedere istoric să realizăm un clasament al strămoşilor, cum a apărut acest mit al dacilor?
• Asta înseamnă că de exemplu francezii se raportează la gali la fel cum ne raportăm noi la daci?
• Vorbeaţi despre naşterea mitului dacic la sfîrşitul secolului al XIX-lea, practic odată cu naşterea naţiunilor moderne. S-a perpetuat acest mit şi în perioada interbelică?
• Putem fi de acord că apogeul mitologic al dacilor a fost atins în epoca Ceauşescu? Cînd au început comuniştii să şi-i apropie pe daci ca aliaţi ideologici?
• Pomeneaţi despre manifestaţia de pe fostul stadion 23 august [numită] "2050 de ani de la primul stat dac centralizat". Putem fi de acord cu o astfel de idee din punct de vedere istoric? Este ea validă?
• Pentru societatea românească de azi personajul principal pare a fi Decebal. În schimb pentru Ceauşescu se pare că acesta a fost Burebista. E adevărat că Nicolae Ceauşescu îl prefera pe Burebista? De ce?
• În perioada postcomunistă aţi fost, alături de alţi istorici, autorul unui manual. Aţi sesizat vreo diferenţa de interpretare a dacilor, de raportare la aceştia, comparativ cu perioada comunistă?
• Dar de ce nu există o reacţie a profesioniştilor în faţa unui discurs ca acela al lui Napoleon Săvescu?

    Mai jos este un fragment din răspunsul la prima întrebare:

    Adrian Cioroianu: "Sigur că [dacii] sînt strămoşii noştri, dar poate că mai corect ar fi să spunem că sînt unii dintre strămoşii noştri, pentru că în definitiv, această teorie a originii pure nu rezistă la o analiză istorică. E mai curînd credibil ca, în măsura în care vrei să-ţi identifici străbunii, să îi iei în calcul pe toţi cei care au trăit pe pămîntul pe care te-ai născut; da, dat fiind faptul că dacii sînt civilizaţia iniţială pe teritoriul de astăzi al României sau pe o parte a teritoriului de azi (cea mai mare parte), sigur că putem vorbi despre ei ca fiind strămoşii noştri. Pe de altă parte, nici nu cred că e corect din punct de vedere istoric să faci un clasament al strămoşilor, dacă dacii sînt mai importanţi decît romanii sau dacă ei sînt în măsură să-i şteargă pe cei care au venit după, migratori, slavi, etc."

    În continuare Adrian Cioroianu discută despre mitologia istorică existentă în jurul dacilor, pe care o consideră apărută la început ca o "pereche" la mitologia istorică care a precedat-o, cea a latiniştilor. Subliniază apoi că şi în alte ţări, chiar din vestul Europei au avut loc evoluţii asemănătoare. Perpetuarea mitologiei daciste în secolul XX o consideră ca datorîndu-se legionarilor şi apoi comuniştilor. Adrian Cioroianu nu îşi explică însă de ce şi în ziua de azi mitologia dacistă continuă să prospere, inclusiv în cadrul unor congrese speciale. Partea finală a interviului e dedicată în întregime nemulţumirii lui Cioroianu faţă de existenţa unor grupuri de nespecialişti care neagă tezele istoriei oficiale şi propun o istorie alternativă. Are totuşi luciditatea să remarce faptul că aceste lucruri apar şi din cauza lipsei unei dezbateri publice între specialişti.

    Adrian Cioroianu: "Practic oricine poate scrie orice, despre daci inclusiv. Apar tot felul de versiuni despre istoria noastră, încercări de a reinventa acolo unde nu sînt suficiente dovezi, şi din păcate şi după '90 asistăm la exagerări. [...] Ideal ar fi ca polemica să se poarte la nivelul profesioniştilor. Din păcate la noi mediul intelectual nu excelează în acest domeniu al dezbaterilor, al polemicilor. Şi asta face ca pe fundalul unei lumi a profesioniştilor care pare inertă, amorfă, închisă într-un mediu foarte strîmt, să apară astfel de amatori care să creeze senzaţie prin diverse teze, cum este aceasta, a faptului că noi n-am avea nici o legătură cu latinii, că am fi exclusiv urmaşii dacilor."

    Ceea ce nu spune Adrian Cioroianu este faptul că specialiştii nu intră în polemici dintr-un motiv foarte simplu, care se poate numi în limbaj popular "punerea batistei pe ţambal", adică evitarea creării de zgomot în jurul unei situaţii incomode. Polemica profesioniştilor ar duce la prăbuşirea tezelor istorice oficiale, bazate în continuare pe propaganda latinomană a secolului XIX. Această propagandă veche, şi nu adevărul istoric, stă la baza identităţii naţionale rumîneşti aşa cum e învăţată în şcoli. Cei mai mulţi dintre istoricii profesionişti, indiferent de vîrstă, nu vor să fie acuzaţi de distrugerea mitologiei create în jurul identităţii naţionale, care s-ar nărui imediat în mintea populaţiei cu ocazia primei polemici adevărate între istorici. Printre aceşti istorici lipsiţi de curaj civic figurează la loc de frunte şi Adrian Cioroianu, chiar dacă el s-a format profesional după căderea comunismului. Ţinînd cont de manipularea istoriei care a avut loc în perioada comunistă şi pe care Adrian Cioroianu o cunoaşte foarte bine, el n-ar fi trebuit să sprijine menţinerea în conştiinţa populaţiei a unor neadevăruri istorice, chiar dacă ele sînt legate de identitatea naţională aşa cum a fost prezentată în ultimii 200 de ani. Însă Adrian Cioroianu susţine exact inversul, şi la fel ca Zoe Petre nu-şi dă seama că se contrazice singur prin propriul comportament.

    Am să povestesc un episod revelator. Acum un an şi ceva, pe 1 decembrie 2010, mă uitam la televizor şi am dat pe B1 TV, unde erau prezentate imagini cu festivităţile legate de ziua naţională. În studiou erau doi jurnalişti de la postul TV care discutau cu Adrian Cioroianu diverse aspecte mai controversate legate de serbarea zilei naţionale, de exemplu dacă nu ar fi cazul să fie schimbată data ei, motivaţia unuia dintre jurnalişti (angajat acum la TVR1) fiind că şi maghiarii ar trebui să poată participa cu inima deschisă la sărbătoare, nu ca acum cînd ei fac legătura cu despărţirea de ţara-mamă. Dezbaterea a continuat cu o discuţie despre miturile istoriei naţionale şi dacă nu ar fi cumva cazul ca ele să fie dezvăluite populaţiei, deci în fapt să fie abandonate. Spre surprinderea mea, Adrian Cioroianu a avut ceea ce se numeşte o atitudine duplicitară în această privinţă. A început prin a afirma că i-a fost asistent profesorului Lucian Boia la Facultatea de Istorie din Bucureşti în anii '90, deci nu poate fi acuzat că s-ar opune demitizării istoriei naţionale, ţînînd cont că Lucian Boia a devenit cunoscut încă de atunci tocmai pentru asta. Dar, şi aici a urmat surpriza pentru mine, Adrian Cioroianu a spus că demitizarea trebuie să rămînă limitată la cercul specialiştilor şi al persoanelor interesate de istorie. În viziunea lui A.C., în şcoli trebuie predată tot istoria plină de mituri, aşa ca şi pînă acum, deci textual după cum spunea A.C., cine face şcoala primară şi liceul este mai bine să rămînă cu impresia despre personalităţile istoriei noastre că au fost pline de calităţi şi lipsite de defecte (dădea exemplul lui Ştefan cel Mare). Motivaţia lui Adrian Cioroianu era că istoria serveşte la crearea identităţii naţionale, deci asta ar fi scuza pentru care majoritatea populaţiei nu ar trebui să ştie lucrurile mai puţin plăcute din istoria proprie. Această motivaţie este în secolul XXI nu numai ridicolă, ci de-a dreptul nocivă pentru un popor, care se află pus în situaţia de a fi minţit în mod intenţionat începînd cu momentul în care componenţii săi intră în şcoală. În fapt, cetăţenii ţări devin astfel mai uşor de minţit mai tîrziu de către politicieni, care invocă mereu scuza că ei ascund adevărul spre binele poporului, la fel ca istoricii.

    Această concepţie a lui Adrian Cioroianu, cum că mitologia istorică nu trebuie desfiinţată la nivelul predării în şcoală, îi distruge complet credibilitatea atunci cînd se apucă să-i critice aspru pe propovăduitorii mitologiei daciste. Aparent pe Cioroianu nu-l deranjează mitologia istorică în general, ci numai mitologia dacistă (dacomană). Este uimitor cum şi în ziua de azi mitologia latinistă continuă să aibă adepţii printre istoricii profesionişti, ţinînd cont de faptul că răul făcut de ea este incomparabil mai mare decît cel al mitologiei daciste, care n-a avut niciodată posibilitatea să devină teză istorică oficială, nici măcar în timpul comuniştilor. Aş vrea să-l văd pe Adrian Cioroianu încercînd să argumenteze latinitatea poporului rumîn, o concepţie inventată de latinomanii secolului XIX, pe care nimeni, nici măcar un istoric profesionist n-o poate sprijini în mod raţional. Mitologia latinistă nu este absolut deloc mai credibilă decît mitologia dacistă.

    Şi ca şi cum atacurile generice la adresa daciştilor nu ar fi fost de-ajuns, în finalul interviului Adrian Cioroianu trece la un atac la persoană direct contra lui Napoleon Săvescu, cel mai cunoscut dacist (sau dacoman) de la momentul actual, pe care A.C. nu-şi propune să-l combată, pe motivul că el nu discută cu nespecialiştii.

    Adrian Cioroianu: "Un istoric profesionist nu trebuie să dea replica mereu şi oricui. Fiecare are publicul lui. Pînă la urmă un istoric vorbeşte pentru oamenii pe care îi creează în şcoli, în facultăţi. Unii dintre ei cu siguranţă vor cădea în plasa unor astfel de tentaţii precum cea a domnului Săvescu. Dar ce poţi să-i răspunzi unui om care din postura domniei sale de medic stomatolog probabil a făcut din istorie o plăcere..."

    Ei bine, acest atac la persoană, departe de a-i face vreun rău lui Napoleon Săvescu, îi face un rău enorm lui Adrian Cioroianu, arătîndu-l ca o persoană superficială. Treaba asta cu faptul că Săvescu este stomatolog a fost scornită tocmai pentru a-l "înjosi" în ochii adepţilor săi, cu alte cuvinte Săvescu nu ar fi nici măcar un doctor în sensul obişnuit al cuvîntului, ci un simplu medic dentist. Această minciună a prins atît de bine la anti-dacişti, încît ei repetă pe unde pot că Săvescu e stomatolog, doar-doar o să desprindă de el aura conferită de respectul pe care multă lume îl poartă doctorilor obişnuiţi. Însă culmea e că Săvescu are tocmai specialitatea care e asociată cel mai mult de populaţie cu profesiunea de medic, adică medic de medicină internă, internist, cu alte cuvinte medicul care se ocupă de bolile organelor interne (plămîni, inimă, ficat, intestine, rinichi, etc.). Lucrul este atît de simplu de verificat cu Google, încît e de mirare că adversarii lui Săvescu îl repetă în continuare. Faptul că Adrian Cioroianu propagă această minciună legată de specializarea lui Săvescu este un lucru care îi dăunează mult, pentru că dacă nu e în stare să găsească cu Google o informaţie atît de simplă, ce încredere să aibă lumea că va găsi adevărul istoric atunci cînd îl caută? Practic Adrian Cioroianu cade în capcana propriei argumentaţii. El susţine că Napoleon Săvesc propagă informaţii neadevărate despre daci, deşi dacă i-ar citi pe istoricii profesionişti ar trebui să ştie că acestea sînt inventate de dacomani. Însă acelaşi Adrian Cioroianu propagă informaţii neadevărate despre Napoleon Săvescu, deşi ar trebui să ştie că acestea sînt inventate de antidacomani, cei care sînt în marea lor majoritate latinomani. Postura în care se pune singur Adrian Cioroianu este jenantă tocmai din prisma profesiei lui de istoric, pentru că prin ea îşi distruge credibilitatea profesională. Un istoric cu adevărat profesionist are reflexul de a verifica din mai multe surse orice informaţie înainte de a o face publică, tocmai pentru a se asigura că nu spune un neadevăr. Dar Adrian Cioroianu nu se oboseşte să verifice informaţia despre profesia lui Napoleon Săvescu, deşi o căutare cu Google i-ar fi luat doar două minute. Atunci cine să aibă încredere că Adrian Cioroianu supune verificării informaţiile din cărţile de istorie pe care le publică, ţinînd cont că în cazul acesora efortul de verificare este mult mai important şi nu se rezumă la o căutare pe internet?

    Au mai rămas de discutat două materiale din dosarul despre daci al revistei Historia. Primul este un mic articol despre aşa-zise influenţe daciste în scrierile lui Lucian Blaga, Mircea Eliade şi Mihai Eminescu. Articolul e mult prea mic şi prea sintetic pentru a merita vreun comentariu, părerea mea fiind că a fost creat ca umplutură pentru că mai rămăsese spaţiu neacoperit. În schimb articolul despre filmele artistice "Dacii", "Columna", "Burebista" este foarte critic la adresa modului în care a fost respectat adevărul istoric al perioadelor readuse la viaţă prin cele trei pelicule. Concluzia că toate nu au fost decît instrumente de propagandă în folosul conducătorului comunist al statului este însă forţată. Că a existat intenţia de a face şi nişte propagandă pentru conducerea politică este foarte probabil, dar că filmele au fost în totalitatea lor supuse acestui scop este greu de crezut. Oricum ar sta lucrurile, în timpul comunismului s-au putut face trei filme despre daci, fie ele şi cu propagandă inclusă, însă de atunci încoace nu s-a mai făcut nici unul, deşi statul a aruncat cu banii pe tot felul de prostii. Scorul rămîne deci de 3-0 pentru comunişti. Statul de azi ar putea să mai reducă din scor dacă ar da bani pentru ecranizarea cărţii "Barbarii", care se pretează excelent pentru realizarea unui film serial de televiziune sau a unui film de cinema în două părţi.

    În concluzie, numărul despre daci al revistei Historia a fost binevenit, dar realizarea lui a cam lăsat de dorit. Din 5 materiale, numai unul singur (interviul cu Alexandru Vulpe) este interesant, restul fiind mediocre. În plus de asta chiar nu văd de ce s-a decis prezenţa a două materiale care să înfiereze propaganda dacistă sau comunistă, cînd ar fi fost de-ajuns unul singur sau chiar nici unul. S-a consumat spaţiu degeaba, în loc să fie tratate subiecte de istorie despre dacii propriu-zişi. Redactorii revistei ar fi putut să-şi demonstreze profesionalismul arătîndu-le cititorilor că se poate scrie despre daci fără a fi influenţaţi de propagandă sau de convingeri personale. N-au făcut-o, ceea ce lasă o impresie de nepricepere. Mie personal cei 9 lei daţi pe revistă nu mi s-au părut aruncaţi pe fereastră, dar asta doar din cauza interviului cu Alexandru Vulpe, care a salvat de unul singur tot dosarul şi de fapt toată revista. Dar dacă celor de la Historia le place să vorbească despre manipularea propagandistică, atunci pot să facă un dosar întreg despre propaganda latinomană din ultimele două secole, iar eu am să-l citesc cu mare plăcere, pentru că ar fi o premieră în presa rumînească.

Citeşte şi recenziile de mai jos:

ROMANUL  "BARBARII" -  FRESCĂ  A  RĂZBOAIELOR  DACO-ROMANE

CARTEA  "DACIA - RĂZBOAIELE CU ROMANII - Volumul 1 - SARMIZEGETUSA"

Copyright © MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sînt originale şi sînt scrise de MunteAlb.

Reproducerea materialelor (integrală sau parţială) fără acordul autorului intră sub incidenţa Legii privind Dreptul de Autor.

Pe acest sit este folosit modul de scriere corect, logic, practic, naţional, nepropagandistic, anti-latinoman şi getodacofil, cel cu î din i şi sînt.

Alegerea terminologiei este explicată în materialul Limba Rumînă în Epoca Informaticii.

Situl se găseşte la adresa :  http://muntealb.16mb.com/