CARTEA  "DACIA - RĂZBOAIELE CU ROMANII - Volumul 1 - SARMIZEGETUSA"

(Autor: Radu Oltean, Editura Art Historia, Bucureşti 2013)

Recenzie scrisă de Alexandru Bogdan Munteanu - 2 septembrie 2013

INTRODUCERE

LANSAREA  CĂRŢII

    Auditoriul a luat loc pe scaune în aşteptarea autorului cărţii, care şi-a făcut apariţia mergînd la locul de lîngă ecran unde avea calculatorul. A început prin a spune că îl lasă pe speologul Cristian Lascu, redactorul şef al versiunii în rumînă a revistei National Geographic, să aibă cuvîntul de deschidere. Din cîte îmi mai aduc aminte, discursul acestuia din urmă a fost unul generalist, conţînd o prezentare a autorului şi apoi nişte consideraţii despre starea actuală a cercetărilor în domeniul istoriei antice, condimentate cu nişte înţepături la adresa dacomaniei şi dacomanilor. M-a amuzat faptul că Cristian Lascu vorbea cînd cu "sunt", cînd cu "sînt", ceea ce arată că propaganda latinomană i-a afectat creierul, însă nu complet. Oricum, în momentele cînd vorbea cu "sunt" era ridicol, pentru că se vedea că se forţează să vorbească astfel, rezultînd o exprimare artificială şi greoaie, ce contrasta cu modul liber în care şi-a ţinut discursul, care nu a fost rău deloc. După ce speo-latinomanul a terminat de vorbit, a luat cuvîntul autorul cărţii, care a zis că nu se pricepe aşa de bine să vorbească liber, de aceea urma să citească de pe nişte hîrtii pe care le avea în mînă. Însă nici aşa nu se simţea în largul său, vorbind destul de dezlînat, aşa că atunci cînd cineva din audienţă i-a propus ca în locul cititului de pe foaie să răspundă la întrebări, el a acceptat imediat, scăpînd de coşmarul discursului cu care nu se împăca deloc. A fost o decizie inspirată, pentru că astfel lansarea a căpătat vioiciune şi nu a sucombat în plictisirea auditoriului.

    Răspunsurile la întrebările venite din sală erau însoţite de prezentarea unor imagini pe ecran. Radu Oltean şi-a cerut scuze spunînd că şi-a uitat nişte "foldere" cu imagini acasă, însă chiar şi aşa se vedea cînd le selecta în Windows Explorer că avea la dispoziţie foarte multe imagini, din care n-a folosit decît vreo 10-15, pe care le-a discutat sumar. A spus că reconstituirile de cetăţi dacice le-a făcut cu SketchUp, un soft de proiectare 3D cunoscut pentru uşurinţa sa de folosire. I s-a atras atenţia de către cineva din sală că la una din imaginile de pe ecran apare în zidul din Sarmizegetusa un turn a cărui prezenţă nu a fost atestată arheologic. Radu Oltean i-a răspuns că are dreptate, şi tocmai de aceea nu a inclus imaginea respectivă în carte, pentru că nu era sigur de acurateţea reprezentării, deşi includerea turnului în imaginea reconstituită a fost făcută pe baza unei deducţii logice. A început să vorbească apoi despre statuile de daci din Imperiul Roman, prezente şi ele în carte, despre care a zis că unele au fost distruse şi apoi au fost refăcute mult mai tîrziu, rezultînd diferenţe faţă de versiunile originale, lucru prea puţin cunoscut în ziua de azi. În sală se afla şi Leonard Velcescu, specialistul cel mai avizat în ce priveşte statuile de daci, invitat de autor, care însă nu a intervenit pe parcursul lansării.

    Au existat şi cîteva consideraţii polemice în cele spuse de Radu Oltean. A zis de exemplu că Universitatea din Cluj deţine practic monopolul cercetărilor arheologice în zonele locuite de daci, însă cei de acolo nu au vrut să-l ajute absolut deloc cu informaţii noi pe care să le folosească în carte. Mai mult, aceşti arheologi nu-şi fac bine meseria, pentru că rapoartele referitoare la săpăturile arheologice sînt foarte puţin detaliate, avînd doar cîteva pagini. În plus, de vreo 30 de ani încoace s-a săpat destul de puţin, în anii 1980 din lipsa banilor, iar după 1990 din cauza lipsei de interes a specialiştilor, pentru că istoricii mai noi preferă să se specializeze în istoria romană şi nu în cea dacică. Aici mi-aş permite eu o completare. Faptul că istoricii formaţi după 1990 nu sînt interesaţi de daci este explicabil. După 1990 a reapărut în forţă latinomania în şcoli şi universităţi, elevii şi studenţii fiind spălaţi la creier şi minţiţi (inclusiv prin reintroducerea scrierii cu Â/sunt din 1993) că sînt "latini", deci legătura lor genetică cu dacii ar fi nesemnificativă. Este evident că din nişte spălaţi la creier nu au cum să iasă specialişti adevăraţi, ci doar nişte zombi cu creierul mîncat de latinomanie.

    Un alt lucru interesant spus de Radu Oltean a fost că de peste 50 de ani încoace există o conspiraţie din partea istoricilor rumîni, care ştiu că aşa-zisa cetate dacică de la Sarmizegetusa este de fapt un castru roman cu un aspect tipic, însă refuză să recunoască asta în mod public pentru că aparent populaţiei nu i-ar conveni să afle că Sarmizegetusa a fost doar o incintă cu construcţii sacre, nu şi o cetate de apărare. Referitor la asta eu zic că n-ar fi singura dată cînd istoricii rumîni şi-au trădat deontologia profesională, punînd nişte interese oculte înaintea adevărului istoric. Ceea ce este deranjant este că aceşti istorici nu sînt conştienţi de faptul că populaţia este cea care le plăteşte salariile, şi o face pentru a afla adevărul despre strămoşi, nu pentru a fi minţită în stil latinoman.

    Lansarea s-a terminat după exact o oră, la final avînd loc o sesiune de autografe pe cărţile tocmai cumpărate. Cam 80% din cei prezenţi au cumpărat cartea, unii chiar în mai multe exemplare.

RECENZIA  CĂRŢII

    În primele pagini este prezentată o reconstituire grafică a Colinei Capitoliului, cu templele şi forurile existente acolo în Antichitate, din care azi nu au mai rămas decît ruine. O importanţă mai deosebită îi este acordată forului lui Traian, înfăţişat din două unghiuri vizuale. Apoi este prezentată situaţia statuilor de daci, cele existente în forul respectiv, dar şi în alte locuri, precum Arcul lui Constantin. Urmează prezentarea Columnei lui Traian, reprodusă într-un desen care vrea să înfăţişeze atmosfera de la inaugurarea ei. Basorelieful de pe columnă este colorat în culorile pe care autorul cărţii le presupune a fi fost folosite de artiştii originali, aşa după cum reiese din documentaţia despre statuile greco-romane citită de el. Alături de această reconstituire sînt arătate şi două gravuri de foarte bună calitate făcute în urmă cu vreo 300 de ani de un artist italian după reliefurile de la baza columnei, ce prezintă o grămadă compusă din arme, scuturi, coifuri, armuri şi alte obiecte capturate de la daci. După această parte introductivă axată pe arhitectură şi sculptură, se trece la o prezentare succintă a istoriei geţilor şi dacilor. Este interesant faptul că Radu Oltean ţine să menţioneze o ipoteză dintr-o lucrare neapărută încă, scrisă de anti-dacomanul Cătălin Borangic, după care dacii trăiau iniţial în zona Balcanilor de Nord-Vest, de unde ar fi migrat în răstimpul a 2-3 generaţii către Oltenia şi apoi Transilvania sub presiunea ocupării Peninsulei Balcanice de către romani. O astfel de ipoteză este destul de hazardată, dar ea aparţine unui istoric, nu graficianului care doar a preluat-o de la acesta. Oricum, preluarea unor ipoteze din cărţi sau studii nepublicate nu este ceva de recomandat, dar repet, avem de-a face cu o carte de popularizare, nu una de ştiinţă. Radu Oltean aminteşte apoi de Zalmoxis, despre care susţine că nu mai era venerat în epoca lui Burebista sau Decebal, deci cei care susţin inversul se fac vinovaţi de o exagerare istorică. Tot o exagerare este, după autorul cărţii, şi considerarea că geţii şi dacii ar fi fost un singur popor, deci ce a rămas scris din Antichitate despre geţi de către Herodot nu ar trebui aplicat dacilor. Urmează apoi o descriere a înfruntărilor armate dintre geţi şi daci cu romanii pînă după războiul lui Domiţian cu Decebal. În această parte a cărţii ilustrarea textului e făcută mai ales cu fotografii, un singur desen fiind creat de autor.

    Partea următoare, întinsă pe 25 de pagini, se ocupă cu cetăţile dacice, la început fiind prezentată o istorie a cercetărilor arheologice care le-au adus la suprafaţă. Apoi se vorbeşte de tehnica de construire a zidurilor acestor cetăţi, ce avea ca rezultat aşa-numitul "zid dacic". Înainte de a înfăţişa imaginea recreată grafic a cetăţilor dacice, autorul avertizează că: "Încercările de reconstituire prezentate aici sînt insuficiente. Practic, nu ştim ce formă şi înălţime aveau turnurile, dacă erau construite din piatră pînă la cornişa acoperişului sau aveau şi niveluri de lemn, cum arătau crenelurile de pe coama zidurilor, dacă drumul de strajă era acoperit sau nu, ce mărime aveau deschiderile turnurilor, etc.". Urmează apoi pagini dedicate cetăţilor de la Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie, Băniţa şi Sarmizegetusa Regia. Pe lîngă desenele concepute de autor, există şi poze cu rămăşiţele arheologice din locurile respective, dar şi cu relieful geografic văzut din depărtare, pe care sînt indicate locurile cetăţilor, ceea ce permite obţinerea unei idei despre ansamblul strategic de apărare construit de daci. După aceasta, autorul prezintă concepţia sa grafică despre zona sacră a Sarmizegetusei, văzută de sus şi surprinsă în momentul construirii sanctuarului mare de andezit. Cu capitolul numit "Civilizaţia Fierului", unde se dau detalii despre obiectele din fier făcute de daci, se termină partea din carte care prezintă civilizaţia materială a dacilor.

    În următoarele 70 de pagini este prezentat primul război dintre dacii conduşi de Decebal şi romanii conduşi de Traian. Se începe cu pregătirile de traversare a Dunării, apoi cu traversarea propriu-zisă, reprezentată în două desene ce înfăţişează un pod de nave folosit de romani şi podul săpat în malul stîncos ce străjuieşte albia Dunării. Bătălia de la Tapae este descrisă folosind sursele istorice şi poze cu reliefurile de pe columnă, cele care au stat şi la baza desenului ce arată o confruntare corp la corp a armatelor de daci şi romani, desen care se întinde pe două pagini ale cărţii. Urmează o hartă mare ce prezintă direcţiile de deplasare a trupelor romane în campania militară din anii 101-102, apoi un desen la fel de mare al flotei romane de pe Dunăre, folosită la aprovizionare şi la transportul rapid de trupe în sudul Dunării, acolo unde a avut loc contraatacul lui Decebal. Acest episod este şi el reprezentat prin două desene, unul care-i înfăţişează pe aliaţii sarmaţi ai dacilor în plin avînt războinic şi altul care arată atacul romanilor asupra taberei acestor aliaţi. După cîteva pagini cu text însoţit de poze cu reliefuri de pe columnă urmează un alt desen aflat pe două pagini faţă în faţă, de această dată cu imaginea cîmpului de bătălie după înfrîngerea dacilor şi a aliaţilor lor la Adamclisi.

    Autorul revine apoi la campania din Munţii Orăştiei, cu prezentarea etapelor urmate de romani pentru a cuceri rînd pe rînd cetăţile dacice. Radu Oltean pune un accent deosebit pe cucerirea fortificaţiei de la Ponorici, un dispozitiv de apărare lung de aproape 3 km, format din ziduri de piatră, pămînt şi lemn, care închidea drumul către unele din cetăţile dacice. Desenul creat pentru a ilustra asaltul acestei fortificaţii e prezent şi pe coperta cărţii. Urmează o hartă detaliată a zonei cetăţilor, cu specificarea amplasamentului fortificaţiilor dacice, dar şi a castrelor de marş construite de romani, împreună cu săgeţi care arată desfăşurarea probabilă în timp a atacurilor asupra cetăţilor. Sînt folosite şi poze de fotografie aeriană pentru a arăta perimetrele dreptunghiulare ale fortificaţiilor castrelor romane de marş, care mai pot fi văzute şi azi din avion sub formă de linii paralele. În finalul acestei părţi a cărţii este prezentat un desen pe două pagini care-l arată pe Decebal, însoţit de alte căpetenii politice şi militare, încurajînd armata dacilor înainte de confruntarea cu romanii pentru apărarea Sarmizegetusei. Radu Oltean susţine că la sfîrşitul războiului din 101-102 romanii au cucerit Sarmizegetusa, unde au instalat o garnizoană a cărei prezenţă ar fi fost pusă clar în evidenţă de săpăturile făcute după 1990, ce au arătat modificările făcute de romanii care se înstăpîniseră peste teritoriul fostei capitale dace. După aproape 2000 de ani, prezenţa garnizoanei romane în Sarmizegetusa Regia la terminarea primului război daco-roman era, în opinia autorului, incomodă pentru regimul comunist, care nu a popularizat această informaţie. Această afirmaţie a lui Radu Oltean mi se pare o exagerare, mai ales că regimul comunist de care vorbeşte nu a modificat în nici un fel teoria latinomană a formării poporului rumîn, popor despre care şi comuniştii în ignoranţa lor spuneau că este latin. Atîta timp cît această minciună grosolană ce susţine latinitatea poporului rumîn era dogma istorică oficială folosită pe plan intern şi extern în perioada comunistă, nu mai era nevoie de ascunderea unor aspecte strategice ale desfăşurării războaielor daco-romane. Sub influenţa propagandei latinomane făcute în şcoli de 200 de ani încoace, majoritatea rumînilor s-au crezut latini şi înainte şi după 1990, deci sensibilitatea lor n-ar fi fost în nici un fel rănită de cunoaşterea faptului că romanii ar fi cucerit capitala statului dac încă din primul război.

    Lucrarea se încheie în nota artistico-arhitecturală cu care a început, prezentînd în ultimele pagini monumentul "Tropaeum Traiani" de la Adamclisi şi podul construit peste Dunăre de Apollodor din Damasc. Din spusele autorului la lansarea cărţii, este prevăzut şi volumul al doilea, care va prezenta perioada anilor 102-106 şi ar urma să apară peste doi ani.

CONCLUZII

    Există şi cîteva puncte negative care merită amintite. În pofida a ceea ce spune pe pagina de gardă, pare evident faptul că textul final al cărţii nu a fost citit înainte de publicare decît de autorul ei, pentru că în text s-au strecurat destule greşeli de tastare sau de ortografie care ar fi fost uşor de depistat şi corectat. Apoi, cartea este scrisă cu ortografia latinomană (Â/sunt), ceea ce este o blasfemie de care mulţi autori de cărţi despre daci nu par a fi deloc conştienţi. Nici o carte despre daci nu ar trebui scrisă cu această ortografie mincinoasă, inventată de cei care au vrut să-i şteargă pe daci din conştiinţa urmaşilor lor. În fine, poate cel mai grav lucru este faptul că autorul nu a acordat o importanţă mai mare reprezentării vieţii obişnuite a geţilor şi dacilor. În toată cartea există doar două tablouri ale vieţii civile, unul cu un interior de locuinţă (în care bărbatul este arătat întorcîndu-se de la o luptă, din moment ce are o lance în mînă) şi altul cu interiorul unui atelier de fierărie. Ar fi trebuit create mai multe desene cu subiect paşnic, arătînd viaţa de zi cu zi dintr-un sat dac, viaţa dintr-un "palat" princiar, o sărbătoare însoţită de un ospăţ, construirea unei case, etc. Toate acestea ar fi fost utile pentru ca pentru ca cititorii să-şi facă o idee cît mai realistă despre civilizaţia dacilor, cea care a fost distrusă brutal de migratorii romani, la fel cum peste două sute de ani alţi migratori, germanici de această dată, aveau să distrugă societatea romană de pe teritoriul fostei Dacii şi ulterior de pe întreg cuprinsul părţii vestice a Imperiului Roman. Sigur că aceste reprezentări ale vieţii civile ar fi fost mai mult bazate pe imaginaţie decît pe surse istorice, însă aici s-ar fi văzut cel mai bine creativitatea artistică care poate învia o perioadă demult dispărută. O astfel de probă de imaginaţie creativă a fost oferită de autorul romanului Barbarii, care a reuşit să descrie într-un mod foarte expresiv viaţa de zi cu zi a societăţii dacice înainte de agresiunea romană.

    Per total, cartea "Dacia - Războaiele cu romanii - volumul 1 - Sarmizegetusa" merită cei 60 de lei daţi pe ea, mai ales dacă autorul, cu banii obţinuţi din vînzarea cărţii va putea să lucreze şi la volumul al doilea. Cine vrea să vadă cîteva imagini ale paginilor cărţii înainte de a se decide să o cumpere are la dispoziţie un articol de pe blogul autorului, ca şi articolul de pe versiunea rumînească a Ştirilor Yahoo, unde sînt prezentate 17 imagini din carte sub formă de album foto. Cartea se găseşte pînă acum în oferta Librăriei Eminescu, a Librăriei Cărtureşti, a Librăriei Bucureşti şi a Librăriei Humanitas, la toate cartea putînd fi cumpărată şi prin internet. Atenţie, este bine să fie vizitate toate cele 4 librării menţionate, pentru a vedea la care din ele preţul însumat al cărţii şi transportului este cel mai mic. Evident că dacă cartea este cumpărată dintr-o librărie stradală, şi nu de pe internet, preţul transportului nu mai contează.

Citeşte şi recenziile de mai jos:

ROMANUL  "BARBARII" -  FRESCĂ  A  RĂZBOAIELOR  DACO-ROMANE

REVISTA  HISTORIA  NR. 120 -  DOSARUL  DESPRE  DACI

Copyright © MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sînt originale şi sînt scrise de MunteAlb.

Reproducerea materialelor (integrală sau parţială) fără acordul autorului intră sub incidenţa Legii privind Dreptul de Autor.

Pe acest sit este folosit modul de scriere corect, logic, practic, naţional, nepropagandistic, anti-latinoman şi getodacofil, cel cu î din i şi sînt.

Alegerea terminologiei folosite pe sit este explicată în materialul Limba Rumînă în Epoca Informaticii.

Situl se găseşte la adresa :  http://muntealb.16mb.com/