COMENTARII

PĂRERI  DESPRE  SUBIECTE  ACTUALE

Reacţii la materialul Limba Rumînă în Epoca Informaticii - 30 Iulie 2005

==================================

    Mesajul lui M.C.

    Limba română nu este deloc potrivită spre a deveni limbă universală. Ca orice limbă romanică, are o gramatică excesiv de complexă - multiple cazuri, fiecare cu flexiune proprie, timpuri verbale cu flexiune greoaie în funcţie de conjugare, cu terminaţii fixe, accent mobil, fără nici un fel de regulă, vocabular foarte extins (peste 2500 de cuvinte în nucleu, faţă de 800 în nucleul englez), şi cu etimologie diversă - pentru a putea fi învăţată uşor. Limba română este considerată cea mai dificilă dintre limbile romanice, şi, alături de maghiară, finlandeză, şi greacă una din cele mai grele limbi studiabile (a se vedea cît se chinuie străinii să o înveţe - 2,3 ani pentru a ajunge la un nivel conversaţional minim - faţă de 5-6 luni în cazul englezei, sau 1 an în cazul francezei).

    Fonetic, limba română este scrisă doar pseudofonetic (acelaşi lucru este valabil şi în cazul englezei, a se vedea că un vorbitor nativ sau aproape nativ al englezei va putea pronunţa un cuvînt nou întîlnit corect în proporţie de 99%). Şi mai rău este cazul vocalei î (de origine slavă), fără corespondent în majoritatea limbilor vestice, şi problema nefonismului grupurilor ch (x), x, m, n, p, b, z, fiecare cu cel puţin 3 variante de pronunţie pe grai. La fel pronunţia diftong/hiat (semivocalismul neregulat), care la noi nu este reglementat în nici un fel, ducînd la pronunţii imposibil de standardizat (via-ţa în loc de vi-a-ţa). Sunetele limbii române s-au dezvoltat izolat, capătînd anumite forme proprii, imposibil de pronunţat corespunzător pentru un vorbitor care nu este nativ (mai precis u, b, c, m, j româneşti).

    Construcţia unui software TTS şi STT (convertor voce=>text şi text=>voce) pentru română este mai dificilă ca în cazul englezei, tocmai datorită accentului şi problemei diftong/hiat (semivocale care pot deveni vocale). Este ineficientă înregistrarea fiecărui sunet, şi apoi algoritmizarea pentru spargere în sunete. Pe lîngă problema semivocalelor, la o astfel de abordare, ar apărea următoarele dificultăţi : sunete foarte apropiate, m/n, s/z, cs/gz) O abordare cum aţi propus dumneavoastră va produce, pentru cuvîntul mînă literele mn sau mna în funcţie de pronunţia vorbitorului. Sînt cîteva limbi capabile spre a deveni limbi internaţionale - mă refer în special la 3 limbi europene - engleza (care încă din anii '20, înainte de creşterea SUA a fost folosită ca limbă internaţională neoficială - oficială fiind franceza - întîi în navigaţie şi comerţ apoi în telecomunicaţii şi ştiinţă - înlocuind şi oficial franceza în anii '60).

    Acum să trecem la limba română şi neologisme. Personal, consider că limba trebuie lăsată liberă, că va avea mai mult de cîştigat astfel, decît dacă este încorsetată. Dar chiar şi aşa, uitaţi-vă puţin : în cazul termenilor tehnici şi neologismelor recente, conform DOOM2 (2005), termenii se preiau ca atare din limbile de origine, cu pluralul făcut "barbar". Aceasta ESTE limba literară. Calcul nu este acceptat decît dacă importul se face. Adaptarea se face ulterior, dacă se face. A se vedea termeni precum fotbal (nu spunem piciorminge - iniţial s-a spus fut-ball, apoi futbal apoi fotbal - pronunţia futbol fiind încă întîlnită), gem (tot din engleză), zicem gol, nu scop sau băgatînpoartă etc.. Anumiţi termeni ştiinţifici vechi de aproape 100 de ani nu s-au adaptat : boom (pronunţat boom), crah (pronunţat crak) (în economie), joc de bridge, nu joc cu punţi, sau 30 de ani : SCSI (pronunţat scazi nu altfel), byte (nu bait - a fost scos din dicţionar datorită confuziei şi nici octet, octet înseamnă altceva), hard disk nu disc dur (înseamnă altceva, din nou) etc. - în informatică. Motivele pentru preluare, nu pentru adaptare prin calc sînt simple - se doreşte ca limba română să aibă termeni cît mai apropiaţi de cei consacraţi internaţional.

    Aţi întrebat de ce nu putem avea sinonimie (şi aţi date exemplu cu o limbă care de-abia dacă are sinonime - engleză): ba putem, dar nu în vocabularul stilului tehnico-ştiinţific, care trebuie să fie clar, concis, fără sensuri multiple, şi pe cît se poate, dacă există, identic sau asemănător cu terminologia internaţională (de aceea driver nu draivăr, watt nu vat). În plus, calcul pierde, invariabil, sensul original. Aţi dat exemplul "textaifas". Nu are şanse să fie acceptat, şi bineînţeles că se va rîde - folosiţi un arhaism, taifas, de mult ieşit din limba vorbită, pentru o activitate modernă, de zi cu zi, care implică un neologism. Chat (pronunţat ciat - grupul cha se pronunţă, în general cia - vedeţi normele de pronunţie ale Academiei - vezi charleston - pronunţat ciarleston în limba română), este deja intrat în limbă, consemnat, şi are un plural coerent chaturi. La fel şi ideea dumneavoastră cu flamboi. Aici, poate un cuvînt mai scurt este potrivit, dar trebuie să vină natural. V-aţi întrebat de ce s-a rîs. Simplu. Întîi, cuvîntul are sonoritate de arhaism, atît prin folosirea învechitului flamă (ieşit şi el aproape complet din uz - înlocuit de flacără aproape în totalitate) cu -boi, o terminaţie slavonă, care inspiră tot sentimente de arhaism. La fel şi folosirea cuvîntului legătură în loc de link (link - plural linkuri - fără cratimă). Este nepotrivit tocmai datorită ambiguităţii. Legătură de care? Traducerea lui Link (cuvînt românesc, aflat în dicţionar) din română în engleză este clară - hyperlink, nu link, cum aţi făcut dumneavoastră. Layer e şi el un termen ştiinţific, din arta digitală, folosit de poate 1% din populaţie. Este logic să nu fie înlocuit prin mai ambiguul strat (la fel se întîmplă şi în engleză, dar puţin pe dos - se spune archaeological strata, nu archaeological layers). Sit (în română DOAR şantier arheologic, şi învechit peisaj) nu are legătură cu site (vedeţi dezbaterea academică) deşi are o etimologie comună - se propune sait, dar încă nu are o mare căutare. În schimb, sînt complet de acord cu clic (pl. clicuri), fără verb (a da clic acţiunea) - adaptarea s-a făcut deja, sînt de acord cu ventilator, nu fan, radiator în loc de cooler (vedeţi, nu răcitor - înseamnă altceva - termenul consacrat în română este radiator şi pentru componenta de radiaţie, şi pentru tot ansamblul) - care au sensuri 100% identice cu originalul.

    Abrevierile, inclusiv pronunţiile lor sînt la discreţia vorbitorului. A se vedea BBC, CNN, CIA, care se pronunţă ca în original, dar şi CPU (nu UCP), IT (nu TI, în NICI UN CAZ, TI înseamnă timp de impact iar în informatică timp de impuls), DDRAM (nu MAADD) etc. În plus, grafia evoluează spre o grafie etimologică. Aşa s-a întîmplat cu toate limbile care au adoptat o foneticizare a scrierii (inclusiv cu rusa). Majoritatea şcolii noi de lingvistică o consideră un lucru bun (se mai adaugă un grad de informaţie pe un suport identic) - vezi Chomsky şi avantajul scrierilor etimologice.

    M.C.

==========================================

    Răspunsul meu la mesaj

    Gramatica oricărei limbi vorbite pe glob este complicată, nu numai a limbii Rumîne, tocmai pentru că orice limbă trebuie să fie pregătită să exprime cît mai clar posibil rezultatele diverselor procese ale gîndirii umane. Ca urmare o limbă trebuie să poată servi drept vehicul de comunicare atît pentru enunţuri simple, cît şi pentru construcţii intelectuale complexe. Gramatica unei limbi se construieşte împreună cu aceasta şi este de multe ori imperfectă, dar asta nu înseamnă că limba în cauză nu poate fi învăţată cu uşurinţă. Trebuie ţinut cont de faptul că învăţarea unei limbi nu presupune o cunoaştere în profunzime a gramaticii, deşi acest lucru ar fi de dorit. Cel mai bun exemplu este al copiilor de 1-2 ani, care din cauza vîrstei fragede nu au o capacitate intelectuală mare, dar sînt capabili să progreseze enorm în stăpînirea limbii lor materne (care la acel moment este o limbă străină) în decurs de numai un an şi asta doar prin conversaţii cu adulţii sau cu prietenii lor de joacă. Modul concret în care copiii mici reuşesc să îşi însuşească regulile gramaticale (de ex. folosirea perfectului compus pentru relatarea unei acţiuni trecute) şi să le generalizeze nu este foarte bine înţeles, dar el este o realitate. Nici un adult nu stă să îi explice unui copil cum se realizează conjugarea verbelor, dar cu toate acestea copilul va deduce singur din conversaţiile avute modul corect de a construi fraze în care verbele să exprime corespunzător timpul în care a avut loc acţiunea relatată. Iar dacă pentru un copil mic acest lucru este posibil şi nu foarte greu, pentru un adult el nu ar trebui să reprezinte o problemă, decît dacă adultul respectiv nu are deloc încredere în capacităţile sale intelectuale sau are un blocaj psihologic referitor la învăţarea unei limbi străine.

    Marea majoritate a oamenilor uită în scurt timp noţiunile de gramatică învăţate în şcoala primară şi liceu, dar asta nu înseamnă că vor vorbi sau scrie în limba lor maternă cu greşeli gramaticale. Mai mult, în opinia mea 90 % din vorbitorii non-nativi ai unei limbi străine (Engleză, Franceză, Germană, etc.) nu au decît cunoştinţe minime de gramatică a limbii în cauză, dar cu toate acestea se pot descurca bine în această limbă, atît în vorbit cît şi în scris. Gramatica nu este deci o piedică în învăţarea unei limbi, tocmai pentru că este extrem de uşor să înveţi în mod intuitiv ("după ureche") construcţiile gramaticale corecte de bază (pluralul, acordul, articularea, timpurile verbale folosite în vorbirea curentă, etc.). Iar această învăţare intuitivă se poate face conversînd (verbal sau în scris) cu persoane care stăpînesc bine limba respectivă şi citind cărţi de literatură cu ajutorul unui dicţionar de traducere. Internetul face extrem de uşoare aceste două activităţi, conversaţia verbală sau scrisă putîndu-se desfăşura prin intermediul forumurilor, mesageriei instantanee, IRC-ului, mediataifasului, iar cititul prin intermediul siturilor care adăpostesc materiale din cele mai diverse, de la ştiinţă pînă la literatură.

    Părerea dv. cum că limba Rumînă este cea mai dificilă din limbile Romanice şi în plus una din cele mai greu de studiat limbi din lume este cel puţin hazardată, în condiţiile în care nu oferiţi nici un argument concret (studiu ştiinţific de ex.) în sprijinul acestei afirmaţii. Eu personal nu cunosc bine dintre limbile Romanice decît Franceza, dar nu mi se pare mai uşoară ca Rumîna. Din contră, nu este o limbă fonetică în ce priveşte scrierea, deci cuvintele nu se scriu precum se aud şi în plus multe din ele prezintă accente care trebuie scrise. Mărturie a faptului că Franceza e mai dificilă decît Rumîna stă şi olimpiada de ortografie a limbii Franceze (cu participare internaţională), unde la nivelurile superioare scrierea corectă a cuvintelor de test spuse cu voce tare de examinator nu este deloc uşoară, ţinînd cont că este vorba de unele puţin folosite în limbajul comun. Iar gramatica Franceză nu este nici ea uşoară dacă vrei să te exprimi într-un limbaj mai complex, folosind de exemplu modul subjonctiv. Asta nu înseamnă că limba Franceză este greu de învăţat sau de folosit, dovadă fiind faptul că ea a avut statutul de limbă cu utilizare globală înaintea Englezei. Cît priveşte afirmaţia potrivit căreia sînt necesari 2-3 ani pentru dobîndirea unui nivel conversaţional minim în limba Rumînă, ea este contrazisă de fapte. Învăţămîntul superior Rumînesc a pregătit timp de zeci de ani studenţi străini care făceau înainte de începerea studiilor propriu-zise (medicină, politehnică, etc.) un singur an pregătitor pentru deprinderea limbii Rumîne, an suficient pentru ca ei să ştie să converseze şi să scrie acceptabil, chiar dacă marea lor majoritate erau Non-Europeni iar limba lor maternă nu folosea pentru scris alfabetul Latin. Mie nu mi s-a părut niciodată că străinii s-ar chinui să înveţe limba Rumînă, chiar am observat că mulţi dintre diplomaţi sau dintre persoanele care au fost detaşate să îşi desfăşoare aici activitatea profesională reuşesc ca în timp destul de scurt să se exprime coerent în Rumînă, evident cu stîngăciile stilistice inevitabile practicii prea scurte în deprinderea limbii literare.

    Pronunţarea cuvintelor Rumîneşti are şi ea unele particularităţi, dar asta nu înseamnă că reprezintă o piedică de netrecut în învăţarea limbii de către străini. Vocala Î este foarte uşor de pronunţat, chiar pentru cineva care nu o foloseşte în limba sa maternă. Nici sunetul Ţ nu este răspîndit în cuvintele din Engleză pe cît este în Rumînă, şi totuşi orice Englez îl poate folosi fără a face un efort prea mare (în Engleză e scris TS). Faptul că unele grupuri de litere se pronunţă diferit în funcţie de graiul folosit (presupun că vă referiţi la dialectele vorbite în provinciile istorice Rumîneşti) nu are nici o importanţă, orice limbă are dialecte în care pronunţia cuvintelor diferă, uneori foarte mult. Dialectul Englezei vorbit în Scoţia diferă foarte mult ca pronunţie faţă de cel vorbit la Londra, în funcţie de vorbitor putînd fi chiar incomprehensibil, la fel cum dialectul vorbit în sudul USA diferă de cel vorbit la New York. Dar dialectul care contează este întotdeauna cel vorbit în capitala unei ţări, fiind socotit a fi un standard "de facto" în ceea ce priveşte pronunţia. Iar afirmaţia dv. cum că unele din sunetele limbii Rumîne sînt imposibil de pronunţat corespunzător pentru un vorbitor non-nativ nu este corectă, pentru că dacă un Rumîn le poate pronunţa, orice persoană înzestrată cu aparatul fonator uman o poate face şi ea, cu mai mult sau mai puţin efort. Limba Engleză are şi ea particularităţi de pronunţare, care sînt greu de înţeles pentru un Rumîn obişnuit cu o limbă care se citeşte cum se scrie, dar acest lucru nu sperie pe nimeni care vrea să înveţe Engleza. Deranjează pe cineva atît de mult faptul că în Engleză o literă (în speţă U) se pronunţă diferit în funcţie de cuvîntul în care se află ("under, dune, mausoleum, curb, aunt, etc.") pentru a renunţa la învăţarea acestei limbi ? Evident că nu.

    Nici un soft nu este uşor de realizat, dar dacă au putut fi scrise programe complexe care ajută enorm creativitatea umană în domeniile graficii 3D, proiectării asistate de calculator sau muzicii nu văd de ce nişte softuri de convertire a vocii în text şi invers ar fi atît de greu de pus la punct pentru limba Rumînă, mai ales că ele există deja pentru limba Engleză şi pentru alte limbi. Chiar dacă lucrurile nu vor ieşi perfect de prima dată, asta nu înseamnă că sînt imposibile, deci "lupta" pentru a le crea nu trebuie abandonată din start. Softurile de tip text-în-voce ("text-to-speech") pentru limba Engleză fac şi ele greşeli, însă mai puţine decît la început, pe măsură ce se perfecţionează motoarele ("engines") care le stau la bază. Iar în ceea ce priveşte recunoaşterea vocală a limbii Engleze (convertirea voce-text) lucrurile sînt şi mai grele, dar programatorii nu s-au speriat şi continuă să îmbunătăţească softurile pe cît este posibil în acest moment. Puterea de calcul a crescut foarte mult în ultima vreme şi ceea ce părea ineficient mai ieri, astăzi poate fi încercat, pentru că există toate şansele ca obstacolele să poată fi depăşite dacă nu prin algoritmuri mai inteligente, cel puţin prin "forţă brută". Exemplul pe care îl daţi, cu recunoaşterea greşită a cuvîntului "mîna", pe care calculatorul îl va scrie "mna" nu este foarte potrivit, tocmai pentru că "mna" nu se pronunţă la fel ca "mîna" şi în plus "mna" nu este un cuvînt din vocabularul limbii Rumîne, iar calculatorul poate fi instruit să presupună că un vorbitor foloseşte cuvintele existente şi nu se apucă să inventeze unele noi. Softurile de recunoaştere pentru limba Engleză sînt şi ele predispuse la erori (unele de-a dreptul comice) dacă cuvintele nu sînt pronunţate cu dicţie şi extrem de corect. Dar asta nu împiedică respectul pentru oamenii care au lucrat la ele şi nu s-au socotit învinşi de la început de particularităţile fonetice ale Englezei. Poate că statul Rumîn ar trebui să sponsorizeze crearea unor softuri de tip text-în-voce şi de recunoaştere vocală, dacă nu se găsesc întreprinzători particulari care să o facă. Finanţarea s-ar putea face şi prin subscripţie publică, eu unul fiind de acord să donez bani pentru un astfel de proiect, atît de necesar limbii Rumîne într-o epocă dominată din ce în ce mai mult de informatică.

    În ceea ce priveşte neologismele, cred că mi-am expus destul de clar punctul de vedere, oferind cîteva criterii după care să fie realizat importul de neologisme. Nu este vorba de o "încorsetare" aşa cum spuneţi dv., ci de o reglementare absolut necesară, prin intermediul căreia să se filtreze neologismele ce urmează a fi adoptate. Evoluţia oricărei limbi presupune importul de cuvinte din limbi străine, dar adoptarea nediscriminatorie de barbarisme (cuvinte pentru care există deja un corespondent în limba respectivă) sau de neologisme care nu se adaptează regulilor gramaticale ale limbii importatoare este nocivă, pentru că atacă fundamentul lexical sau gramatical al limbii, constituit în mod natural pe parcursul a sute de ani. Limba Rumînă nu are nevoie de barbarisme groteşti, cum este verbul "a hosta [un sit web]", folosit în loc de "a găzdui", şi nici de neologisme avînd pluralul făcut cu cratimă, indiferent de ceea ce spun cei care au scris Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM). Chiar dacă este vorba de specialişti, asta nu înseamnă că au în mod necesar şi o viziune pe termen lung în ceea ce priveşte binele limbii Rumîne. Această situaţie este similară cu cea în care unii specialişti în meteorologie au negat multă vreme fenomenul de încălzire globală, considerînd că este vorba de o variaţie de temperatură trecătoare, produsă de cauze naturale cunoscute sau nu, însă nicidecum datorată activităţii industriale umane. Dacă meteorologii ar fi tras semnalul de alarmă mai devreme şi s-ar fi luat măsuri de către toate naţiunile de pe glob, poate că urmările catastrofale ale acestor modificări climatice (secetă prelungită, inundaţii) nu şi-ar fi făcut apariţia sau nu ar fi fost atît de severe.

    Neologismele care trebuie neapărat importate în Rumînă vor trebui adaptate pentru a se integra perfect, aşa cum s-a făcut pînă acum. Timp de o sută sau două de ani a fost posibil să se importe multe neologisme din Franceză, Germană, Engleză, etc. şi să fie adaptate în spiritul respectului pentru limba Rumînă. Însă acest lucru aparent nu mai este dorit acum, din motive care scapă oricui este interesat de păstrarea nealterată a caracterului fonetic al limbii Rumîne, care este unul din punctele ei forte ce o recomandă pentru statutul de limbă universală. Daţi în mesajul dv. un exemplu cu termenii din sport. Într-adevăr, jocul de fotbal nu ar fi trebuit numit jocul de "piciorminge", aşa cum s-ar fi făcut dacă s-ar fi tradus termenul Englezesc. Dar la baza acestei decizii stau doar criterii estetice, nu funcţionale. Eu personal sînt uimit că mulţi Rumîni nu reuşesc să privească limba Engleză "din interior" şi să o vadă în adevărata ei lumină, aceea de limbă a unor oameni practici, cărora nu le-a păsat niciodată dacă inventează cuvinte ridicole, atîta timp cît acele cuvinte sînt de folos. Termenul de "football" este ridicol prin simplitatea construcţiei sale, iar dacă acest joc ar fi fost creat în Rumînia un astfel de nume pentru a-l desemna ("piciorminge") nu ar fi fost niciodată acceptat, pentru că ar fi sunat ca un fel de "gîtlegău" sportiv. Partea proastă este că dacă jocul de fotbal s-ar fi inventat acum zece ani, termenul introdus în Rumînă ar fi fost "football" (articulat "football-ul") şi nu "fotbal", pentru că în ziua de azi grija faţă de păstrarea specificului limbii Rumîne este inexistentă. Toţi termenii legaţi de fotbal importaţi cu multă vreme în urmă au fost adaptaţi limbii Rumîne, iar astăzi ni se pare că au făcut dintotdeauna parte din ea. De exemplu englezescul "foul" a devenit "fault", "offside" a devenit "ofsaid", "goal" a devenit "gol", "hands" a devenit "henţ", "penalty" a devenit "penalti", "out" a devenit "aut", "dribbling" a devenit "dribling". A se compara cu barbarismul de dată recentă "goalkeeper", care este întîlnit în comentariile sportive şi care este scris în ziarele de sport în forma originală Englezească, fiind bineînţeles articulat cu ajutorul cratimei.

    Terminologia ştiinţifică internaţională nu este reglementată strict decît în cîteva domenii, unul fiind al anatomiei, în care terminologia oficială este în limba Latină. Asta nu înseamnă că alături de denumirea Latină nu este voie să se folosească şi denumirea în limba în care este scris manualul sau atlasul de anatomie, de exemplu alături de "os illium" putînd fi folosite după caz "osul iliac" sau "illiac bone". În cazul informaticii nu există încă o terminologie reglementată printr-un congres internaţional al specialiştilor în domeniu, şi chiar dacă ar exista o astfel de terminologie oficială, nimeni nu i-ar împiedica pe vorbitorii unei limbi să folosească şi alţi termeni (la fel ca în cazul anatomiei) dacă li se par mai potriviţi sau mai uşor de înţeles. Criteriul identităţii sau asemănării cu termenul Englezesc (criteriu pe care îl propuneţi dv.) nu trebuie în nici un caz absolutizat, pentru că mulţi termeni folosiţi în informatică sînt de fapt termeni din limbajul obişnuit, care sînt folosiţi şi în jargonul informatic cu o semnificaţie precisă, apropiată doar "în spirit" de cea obişnuită. Daţi ca exemplu cuvîntul "driver", pe care susţineţi că ar trebui să îl importăm ca atare în Rumînă şi să îl pronunţăm ca în Engleză, deşi litera "i" din "driver" se pronunţa în Rumînă "i" şi nu "ai", deci cuvîntul ar trebui pronunţat "driver". Aici nu sînt deloc de aceeaşi părere, din motivele pe care le voi expune mai departe. Acest cuvînt provine din limbajul obişnuit, unde înseamnă "şofer" şi a fost preluat în informatică pentru a desemna softul care "conduce" componenta hardware (de ex. placa video) în aşa fel încît aceasta să îndeplinească sarcinile trasate de sistemul de operare sau de aplicaţiile care o folosesc. Eu nu am propus să fie tradus în Rumînă ca "şofer" (în mod similar cu francezii care folosesc "pilote"), ci să fie adaptat ca "draiver" (aşa cum s-a procedat în limba Spaniolă), pentru a păstra caracterul fonetic al limbii Rumîne. De-a lungul timpului mulţi termeni tehnici au fost adaptaţi în acest mod şi nimeni nu a văzut nimic rău în a pune interesele limbii Rumîne înaintea "purităţii" unui termen tehnologic. Un exemplu binecunoscut este cel al piesei mecanice numită "şaibă", ce provine din termenul German "Scheibe", care aşa cum se vede nu a fost preluat ca atare tocmai pentru că nu s-ar fi integrat bine în limba Rumînă. În ceea ce priveşte cuvîntul "watt", pe care de asemenea îl amintiţi, el provine dintr-un nume propriu ("James Watt"), deci el trebuie importat ca atare şi nu adaptat ca "vat", la fel cum nici unităţile de măsura numite "ohm", "curie", "newton", etc. nu au fost adapatate, ci importate ca atare.

    Varianta propusă de mine pentru traducerea termenului Englezesc "textchat" şi anume "textaifas" este adecvată din punct de vedere al înţelesului lexical şi nu văd de ce nu ar putea fi acceptată. Termenul "taifas" nu este un arhaism, el este încă folosit în limba de zi cu zi pentru a desemna o conversaţie cu subiect mai "lejer" (mai puţin solicitant intelectual). Eu nu cunosc un alt termen Rumînesc mai modern şi mai adecvat care să poată fi folosit în acest sens precis. Cuvintele "şuetă" sau "taclale" sînt la fel de arhaice ca şi "taifas", iar "discuţie" sau "convorbire" sînt prea generale şi ca urmare nu sînt adecvate. Termenul Englezesc "chat" este folosit poate de unii Rumîni pentru discuţiile care au loc prin internet, dar eu nu am auzit pînă acum să fie folosit şi pentru discuţiile care au loc "faţă în faţă" între persoane. Deci ce facem, introducem un cuvînt în limba Rumînă numai de dragul afinităţii pentru limba Engleză a internauţilor ? Şi ajungem astfel să folosim "taifas" pentru discuţiile din lumea reală şi "chat" pentru discuţiile din cea virtuală? Cu "flamboi" lucrurile stau un pic diferit. Acest cuvînt a fost inventat de mine şi chiar dacă ar putea stîrni râsul, nu văd de ce nu ar fi potrivit pentru a traduce englezescul "flame war". Observ că se aplică un dublu standard în ceea ce priveşte cuvintele din Engleză şi Rumînă. De exemplu, cuvîntul "cowboy" (literal "băiat de la vaci") este de un ridicol desăvîrşit şi ar trebui să îi facă pe Englezi să se prăpădească de rîs, mai ales că nu este deloc potrivit pentru personajul neînfricat (adult şi înarmat) cu care ne-au obişnuit filmele pe tema cuceririi vestului USA. Dar vedem din asta că vorbitorii de limbă Engleză nu sînt deranjaţi nici de sensul literal al termenului şi nici de terminaţia sa ("oy"), care are accente poate nu slave, dar oricum mai neobişnuite pentru Engleză. Părerea mea este ca Rumînii sînt prea predispuşi la neseriozitate şi acest lucru îi împiedică să fie creativi la nivelul limbii, ei preferînd să aducă termeni din limbi străine decît să încerce să creeze unii noi folosind cuvinte deja existente în limba lor maternă. Englezii nu au o astfel de imaturitate psihologică, iar cuvintele inventate de ei au cucerit lumea, deşi o bună parte din ele sînt create foarte simplu prin fuziuni mai mult sau mai puţin fericite de termeni existenţi.

    O altă greşeală lingvistică cu efecte nocive este importul de barbarisme care la origine (în Engleză) au un sens larg, însă în Rumînă sensul lor ajunge să se limiteze la domeniul informaticii. Este greu de înţeles de ce Englezescul "link" nu este tradus prin "legătură", deşi acesta este sensul său original. În Engleză "link" se referă la orice tip de legătură, nu numai la cea între paginile web. În Rumînă mulţi vor să folosească termenul "link" pentru a desemna în mod specific legătura care se creează între paginile web, ceea ce este absurd. Ar trebui să luăm exemplu de la Englezi, care sînt oameni practici şi nu au inventat un termen nou pentru acest tip de legătură apărută în urmă cu cîteva zeci de ani, ci au preluat termenul generic, adăugîndu-i prefixul "hyper", pe care ulterior l-au abandonat. Traducerea lui "link" prin "legătură" începe totuşi să fie acceptată din ce în ce mai mult, un exemplu fiind şi varianta în Rumînă a sitului Google, care foloseşte termenul Rumînesc în locul barbarismului. Situaţia cuvîntului "layer" este asemănătoare, el fiind un termen generic care în limba Engleză desemnează un "strat" de orice fel. Putem spune deci "layer of concrete" ("strat de beton"), "layers of cake" ("straturile unei prăjituri"), "layer of sedimentary rocks" ("strat de roci sedimentare"), "layer of cells" ("strat de celule"), etc. În programele de editare grafică, "layer" desemnează unul din straturile care compun o imagine complexă, strat care poate fi prelucrat separat prin mijloace specifice (colorare, etc.). Dar în informatică folosirea termenului "layer" nu se rezumă la grafica digitală, pentru că avem ca exemplu DVD-urile "double layer", pe care există două straturi ce pot fi inscripţionate cu date. Ca urmare, ar fi absurd să folosim barbarismul "layer" atunci cînd ne referim la imaginile digitale complexe, iar în toate celelalte cazuri să folosim cuvîntul "strat". Discuţia despre barbarismul prin excelenţă "site" (plural site-uri") este fără rost, acest termen trebuind să dispară cît mai repede, pentru că el întruchipează servilismul lingvistic faţă de limba Engleză. Popoarele vestice ce vorbesc limbi de origine latină nu au preluat termenul englezesc "site" (provenit din franţuzescul "site", dar pronunţat "sait"), ci folosesc termenul propriu provenit din latină (italiană - "sito", spaniolă şi portugheză - "sitio"). Însă Rumînii, în mod paradoxal, îmbrăţişează cu drag termenul englezesc "site" (pe care îl pronunţă "sait"), deşi mulţi că au rădăcini genetice latine în urmă spălării la creier pe care au suferit-o în şcoală. În afară de asta, are totuşi vreun rost să se folosească doi termeni identici ca sens, dar scrişi diferit în funcţie de domeniul de aplicare, adică "site" pentru un loc virtual pe internet şi "sit" pentru un loc real de pe pămînt? Nu, iar argumentele pentru care "sit" trebuie să primeze sînt atît de ordin practic cît şi lingvistic.

    Grafia etimologică aplicată strict este poate potrivită pentru alte limbi, însă nu şi pentru Rumînă, care este o limbă fonetică şi care mai are şi particularitatea că are articolul hotărît sudat la cuvînt, nu pus în faţa lui ca în Engleză sau Franceză. Indiferent ce gîndesc unii sau alţii dintre marii lingviştii contemporani, cred că niciunul din ei nu ar recomanda importul masiv de barbarisme sau de neologisme care să nu se integreze corespunzător din punct de vedere gramatical (ortografic şi fonetic) în limba Rumînă.

    MunteAlb

=======================================

Copyright © MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sînt originale şi sînt scrise de MunteAlb.

Reproducerea materialelor (integrală sau parţială) fără acordul autorului intră sub incidenţa Legii privind Dreptul de Autor.

Pe acest sit este folosit modul de scriere corect, logic, practic, naţional şi nepropagandistic, cel cu î din i şi sînt.

Alegerea terminologiei folosite pe sit este explicată în materialul Limba Rumînă în Epoca Informaticii.

Situl se găseşte la adresa :  http://muntealb.16mb.com/