ÎNTREŢINERE  CALCULATOR

MENTENANŢĂ  PC : SCANAREA  ŞI  DEFRAGMENTAREA  SISTEMULUI , ADMINISTRAREA  SOFTURILOR , PROTEJAREA  DE  VIRUŞI

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

ÎNTREŢINEREA  SISTEMULUI  DE  OPERARE  ŞI  A  SOFTURILOR  INSTALATE

    Sistemul de operare (SO) trebuie întotdeauna instalat "pe curat", adică pe o partiţie care a fost formatată în prealabil. Performanţa sistemului de operare tinde să scadă o dată cu trecerea timpului şi din această cauză trebuie ca la intervale de timp regulate (în funcţie de preferinţele personale şi de gradul scăderii de performanţă) să "reparăm" sistemul de operare sau să îl reinstalăm.

     Repararea SO presupune etapele urmatoare:

    1. SCANAREA  HARDISCULUI

    Pe măsură ce se repetă ciclul de scriere şi apoi de ştergere a datelor de pe hardisc, ciclu care caracterizează o utilizare obişnuită a calculatorului, este posibil să apără erori de citire a datelor, erori care scad performanţa sistemului sau chiar pot duce la blocarea calculatorului.

    Pentru a preveni apariţia acestor erori sau pentru a le remedia pe cele existente, trebuie să folosim utilitarul de scanare disponibil pe sistemele de operare Windows. Pentru aceasta avem la dispoziţie mai multe metode, dar cea mai simplă şi care este valabilă atît pentru Windows 95/98/ME cît şi pentru Windows XP este să facem clic dreapta în Windows Explorer pe denumirea unui hardisc (sau a unei partiţii) şi din meniul derulant care apare să facem clic pe opţiunea "Properties".

    Va apare o multifereastră cu mai multe secţiuni (două în Win9x/ME şi patru în Win XP), dintre care ne interesează secţiunea "Tools" (care este interfaţa pentru pornirea utilitarului de scanare şi a celui de defragmentare). Facem clic pe tabul "Tools" pentru a aduce în prim plan secţiunea respectivă, apoi în aceasta facem clic pe butonul "Check Now" (caută acum [greşeli]).

    În Win 9x/ME se va deschide o nouă fereastră în care vedem în compartimentul de sus hardiscurile (partiţiile) existente. Hardiscul pe care dorim să-l scanăm este deja selectat, dar putem să alegem alt hardisc (partiţie) dacă dorim, făcînd clic pe el sau putem alege să scanăm toate hardiscurile (partiţiile) făcînd clic pe primul din ele şi apoi, ţinînd apăsată tasta CTRL, făcînd clic şi pe restul. În secţiunea "Type of test" a ferestrei avem de ales între două opţiuni şi anume : Standard (se controlează filele şi dosarele pentru a fi depistate erorile, care în acest caz sînt denumite erori "logice") sau Thorough (cuprinde atît testarea standard cît şi scanarea suprafeţei hardiscului, care depistează erorile "fizice" legate de alterarea din diferite motive a acesteia).

    Scanarea temeinică ("thorough") este mai bună decît cea standard, însă durează foarte mult timp şi de aceea este recomandat să folosim în mod obişnuit scanarea standard. Bifăm căsuţa "Automatically fix errors" (reparare automată a erorilor) făcînd clic în ea şi apoi facem clic pe butonul "Start". Scanarea durează cîteva minute şi la sfîrşitul ei apare o mică fereastră cu rezultatul, care este fie "Scan Disk did not find errors on this drive" (nu au fost găsite erori), fie "Scan disk found errors on this drive and fixed them all" (au fost găsite erori şi au fost reparate). Facem clic pe butonul "Close" din fereastra cu rezultate şi apoi pe butonul "Cancel" din fereastra de pornire a scanării.

    În Win XP se va deschide o minifereastră în care trebuie să bifăm opţiunea dorită şi anume "Automatically fix file system errors" (scanare obişnuită a filelor şi reparare automată a erorilor descoperite în acestea) sau "Scan and attemp recovery of bad sectors" (scanare obişnuită a filelor şi încercare de reparare a sectoarelor nefuncţionale de pe hardisc). Prima opţiune este similară cu "Standard Scan", iar a doua cu "Thorough Scan" din utilitarul de scanare prezent în Win 9x/ME. Bifăm opţiunea dorită şi facem clic pe butonul "Start".

    Erorile legate de file şi dosare se numesc erori "logice" şi nu afectează integritatea fizică a hardiscului, ele putînd fi corectate foarte uşor. De cele mai multe ori ele sînt de genul "mărimea filei X a fost raportată incorect" sau "au fost pierduţi N baiţi din fila X". Erorile legate de alterarea suprafeţei hardiscului se numesc erori "fizice" şi constau în apariţia un mici porţiuni pe care nu mai pot fi scrise date, porţiuni numite "bad sectors", care vor fi ocolite pe viitor de capetele de citire/scriere.

    Scanarea hardiscului este declanşată automat ori de cîte ori pornim calculatorul prin resetare, de exemplu atunci cînd s-a blocat şi nu mai găsim altă metodă de a-l reporni. Rezultatele acestei scanări (ca de altfel şi ale scanării manuale) se găsesc în fila "SCANDISK.LOG", aflat la rădăcina hardiscului (partiţiei) pe care este instalat SO (Windows 9x/ME) şi care poate fi deschis cu orice editor de text (de ex. cu Notepad).

    Este recomandat să scanăm hardiscul cel puţin o dată pe săptămînă folosind opţiunea "Standard" şi cel puţin o dată la 3-4 luni folosind opţiunea "Thorough".

    2. DEFRAGMENTAREA  HARDISCULUI

    Instalarea de softuri şi ulterior folosirea lor duc la ocuparea spaţiului de pe hardisc. În momentul în care ne decidem să ştergem un soft sau nişte file, o parte din spaţiul de pe hardisc este eliberat şi pe el pot fi scrise date noi. Scrierea datelor pe hardisc de către SO se face în mod conservator, tinzîndu-se să se folosească tot spaţiul avut la dispoziţie. Să presupunem că dorim să instalăm un soft care va avea mărimea finală pe hardisc de 10 MB. Sistemul de operare va căuta pe hardisc spaţiile libere şi va scrie în ele porţiuni din filele care conţin softul instalat. În acest fel o parte din file vor fi scrise pe o porţiune liberă care are 2 MB, altele pe o porţiune care are 5 MB şi restul pe o porţiune care are 3 MB.

    Se observă că porţiunile pe care au fost scrise filele softului nu sînt contigue, adică nu sînt aşezate una lîngă alta. Acest lucru nu constituie o problemă, pentru că SO "ţine minte unde a instalat filele respective", însă pe de altă parte atunci cînd folosim softul în cauză s-ar putea să avem o performanţă ceva mai scăzută, pentru că SO dă comenzi capetelor de citire/scriere ale hardiscului şi le "plimbă" dintr-o parte în alta a hardiscului în funcţie de grupul de file necesar pentru funcţionarea softului la un moment dat. Dacă softul de 10 MB ar fi instalat pe o porţiune contiguă a hardiscului, performanţa la rularea sa ar fi mai mare.

    Pentru a remedia scăderea de performanţă datorată "împrăştierii" (fragmentării) pe hardisc a filelor aparţinînd softurilor instalate, se foloseşte utilitarul de defragmentare prezent pe sistemele de operare Windows. Acest utilitar grupează filele după softurile cărora le aparţin acestea, în aşa fel încît în final fiecare soft să aibă filele puse într-o singură porţiune a hardiscului, pentru accesarea mai uşoară de către capetele de scriere/citire.

    Pentru a lansa utilitarul de defragmentare în Win 9x/ME şi Win XP procedăm ca în cazul scanării, cu diferenţa că în fereastra "Properties" facem clic pe butonul "Defragment Now". Cu alte cuvinte, pentru a scana un anumit hardisc (partiţie), facem clic dreapta în Windows Explorer pe denumirea lui şi în meniul derulant care apare facem clic pe opţiunea "Properties".

    Va apare o multifereastră cu mai multe secţiuni (două în Win9x/ME şi patru în Win XP), dintre care ne interesează secţiunea "Tools" (care este interfaţa pentru pornirea utilitarului de scanare şi a celui de defragmentare). Facem clic pe tabul "Tools" pentru a aduce în prim plan secţiunea respectivă, apoi în aceasta facem clic pe butonul "Defragment Now" (defragmentează acum).

    În Win 9x/ME va apare o minifereastră cu trei butoane şi anume "Stop" (opreşte defragmentarea), "Pause" (se face o pauză, după care putem reporni defragmentarea) şi "Show details". Dacă apăsăm pe acest din urmă buton, va apare o fereastră în care ne este prezentat foarte plastic procesul de defragmentare sub forma rearanjării unor pătrăţele colorate în diferite culori. Pentru a înţelege care e semnificaţia culorilor folosite, va trebui să apăsăm pe butonul "Legend" şi va apare o minifereastră cu explicaţii. La sfîrşitul procesului de defragmentare va apare o minifereastră în care sîntem anunţaţi ca procesul a luat sfîrşit şi sîntem întrebaţi dacă dorim să părăsim utilitarul. Facem clic pe butonul OK pentru a părăsi utilitarul sau pe butonul "Cancel" dacă dorim să selectăm şi alte hardiscuri (partiţii) pentru a le defragmenta.

    În Win XP la apăsarea butonului "Defragment Now" va apare o fereastră numită "Disk Defragmenter", unde sînt prezentate în compartimentul superior hardiscurile (partiţiile) prezente. Facem clic pe un hardisc pentru a-l selecta şi apoi facem clic pe butonul "Analyze" din josul ferestrei. În scurt timp va apare o minifereastră în care sîntem sfătuiţi (pe baza unui raport detaliat care analizează gradul de fragmentare) dacă este sau nu necesar să defragmentăm hardiscul respectiv. Dacă dorim să vedem raportul (şi eventual să-l salvăm), facem clic pe butonul "View Report". Dacă dorim să defragmentăm hardiscul indiferent de ce spune raportul, facem clic pe butonul "Defragment".

    Defragmentarea unui hardisc (partiţii) trebuie făcută în mod regulat, pentru ca softurile instalate să ruleze la viteză maximă. Este recomandat să defragmentăm la 2-3 săptămîni un hardisc (partiţie) pe care îl folosim intensiv.

    3. INSTALAREA  ŞI  DEZINSTALAREA  SOFTURILOR

    Instalarea şi dezinstalarea softurilor sînt nişte procese automatizate la care participarea noastră se rezumă la alegerea unor opţiuni. De exemplu sîntem întrebaţi în ce dosar ("folder") dorim să instalăm un anumit soft. În general putem să lăsăm opţiunea implicită ("default") specificată deja, dar există şi situaţii particulare, de exemplu atunci cînd un anumit soft doreşte să se instaleze la rădăcina hardiscului principal (C:\). Este bine ca în această situaţie să alegem mai degrabă crearea de către utilitarul de instalare a unui subdosar aflat în dosarul "Program Files" (de ex. C:\Program Files\SoftX) în care să fie instalat softul în cauză.

    Dezinstalarea softurilor este automatizată şi concepută în aşa fel încît să lase pe hardisc cîteva file, cum sînt filele de configurare sau în cazul jocurilor filele care conţin jocuri salvate. Acestea trebuie arhivate şi puse bine dacă ne gîndim să reinstalăm softul în cauză sau trebuie şterse dacă nu intenţionăm acest lucru. În anumite situaţii la dezinstalare sîntem întrebaţi dacă dorim să fie şterse unele file care sînt partajate ("shared") cu alte programe rămase pe hardisc. Acest lucru înseamnă că unele file care sînt vizate pentru ştergere sînt folosite (sau pot fi folosite) şi de alte softuri pe care le avem instalate sau pe care urmează eventual să le instalăm ulterior. Trebuie să alegem să fie păstrate (să nu fie şterse) numai filele partajate care se găsesc în dosarul C:\Windows sau în unul din subdosarele acestuia.

    4. CONFIGURAREA  MENIULUI  DE  START

    La sfîrşitul procesului de instalare ("setup") fiecare soft îşi instalează un subdosar cu scurtături în dosarul de la adresa C:\Windows\Start Menu\Programs (în Win 9x/ME). În timp acest dosar atinge dimensiuni impresionante şi devine inutilizabil dacă încercăm să lansăm programele folosind meniurile derulante care apar la apăsarea pe butonul "Start" (cel cu sigla Windows pe el).

    Este indicat să păstrăm în meniul de start ("Start Menu") doar scurtăturile care folosesc pentru lansarea programelor (scurtăturile care au drept "ţintă" filele de tip EXE), ştergîndu-le pe cele care au ca ţintă filele de ajutor ("help") sau alte file care pot fi accesate din interiorul softurilor respective (de ex. filele informative numite "readme"). Ştergerea scurtăturilor se face cel mai bine din Windows Explorer, fiecare soft avîndu-şi propriul subdosar în dosarul de la adresa C:\Windows\Start Menu\Programs. Este bine să grupăm scurtăturile rămase în cîteva dosare, ştergîndu-le pe celelalte, inclusiv pe cele instalate de SO Windows (Accesories, etc.), de exemplu :

• SISTEM (conţine scurtături către utilitarele de defragmentare şi scanare, către utilitarul de monitorizare a temperaturii procesorului, etc.);

• UTIL (conţine scurtături către programe diverse pe care le folosim frecvent cum sînt editorul de text, arhivatorul, softul de vizionare a filelor grafice, etc.);

• START UP (conţine scurtături către programele care dorim să fie lansate automat la pornirea SO)

• INTERNET (conţine scurtături către softurile legate de internet de ex. explorator, client FTP, program de poştă electronică, etc.)

• JOCURI (conţine scurtături către jocurile instalate pe hardisc)

• MULTIMEDIA (conţine scurtături către softurile folosite pentru vizionarea de filme sau pentru asculatrea de muzică)

• BIROTICĂ (conţine scurtături către programele dintr-o suită de tip MS Office, de ex. editor de text, editor HTML, program de calcul tabelar, etc.)

• SECURITATE (conţine scurtături către softurile care ne protejează calculatorul, de ex. programul antivirus, programul de criptare, etc.)

    Unele softuri adaugă la instalare o scurtătură în dosarul "Start Up" şi ca urmare softurile respective vor fi lansate de fiecare dată atunci cînd porneşte SO Windows. Deşi acest lucru este binevenit în cazul unui program antivirus, de cele mai multe ori nu avem nevoie de softurile care îşi instalează scurtături pentru a porni o dată cu SO. Ca urmare trebuie să ştergem din dosarul "Start Up" scurtăturile softurilor de care nu avem nevoie imediat după pornirea SO, pentru că în acest fel eliberăm resursele sistemului pentru alte sarcini, iar SO va funcţiona mai bine. La unele softuri pornirea automată o dată cu SO nu se face prin plasarea unei scurtături, ci prin modificarea registrului Windows. Pentru a stopa pornirea automată a acestor softuri trebuie să le lansăm şi să le modificăm configuraţia de funcţionare folosind o comandă din bara lor de meniuri (de obicei Edit>Preferences sau Edit>Settings) şi să înlăturăm bifarea de la opţiunea "Start with Windows".

    5. ŞTERGEREA  FILELOR  INUTILE

    Pe măsură ce folosim calculatorul, hardiscul se umple din ce în ce mai mult cu file inutile, care nu fac altceva decît să ocupe spaţiu degeaba. Acestea sînt în principal filele cu extensia TMP, care sînt în fapt file "temporare" create de unele softuri (de ex. de arhivatoare) pentru perioade scurte de timp şi care sînt şterse cînd nu mai este nevoie de ele. Putem să căutăm filele cu extensia TMP cu ajutorul utilitarului de căutare din Windows şi apoi să le ştergem. Există şi softuri speciale care caută filele temporare (nu numai pe cele cu extensia TMP) şi ne permit apoi ştergerea lor foarte uşoară.

    Cel mai mare depozit de file inutile este subdosarul "Temp" din dosarul Windows. Dacă mergem la adresa "C:\Windows\Temp descoperim că subdosarul este plin cu file din cele mai diverse. El este folosit de programele de instalare de softuri pentru stocarea temporară de file. În mod normal, după terminarea procesului de instalare a unui soft filele temporare sînt şterse automat, dar există şi destule situaţii cînd ele sînt "uitate" pe hardisc. Subdosarul "Temp" mai este folosit şi de foarte multe softuri în timpul funcţionării lor, iar uneori acestea uită şi ele file pe care ar trebui să le şteargă automat atunci cînd devin inutile. Trebuie să selectăm toate filele din subdosarul "Temp" şi să le ştergem. Nici una din aceste file nu are funcţionalitate şi nu este necesară pentru funcţionarea SO sau a vreunui soft, iar ştergerea lor nu va cauza nici o problemă. Evident, nu trebuie să ştergem şi subdosarul "Temp". Golirea subdosarului "Temp" trebuie făcută în mod regulat, o dată pe săptămînă sau mai frecvent.

    6. INSTALAREA  ULTIMELOR  VERSIUNI  ALE  DRAIVERELOR

    Draiverele ("drivers") sînt nişte softuri care permit funcţionarea componentelor hardware sub un anumit sistem de operare. Cu cît componentele hardware funcţionează mai bine, cu atît creşte performanţa SO şi a softurilor instalate, deci trebuie să ne asigurăm că folosim cele mai noi draivere pentru componentele hardware ale calculatorului. Producătorii de plăci video lansează o dată la cîteva luni o nouă versiune de draivere, care îmbunătăţeşte performanţa PV cu procente cuprinse între 5-10%, în special în ceea ce priveşte jocurile nou apărute. În mod similar producătorii cipseturilor plăcilor de bază lansează şi ei pachete de draivere care îmbunătăţesc performanţa PB.

    La intervale regulate (de ex. o dată la 2-3 luni) trebuie să verificăm pe siturile web ale producătorilor componentelor hardware pe care le avem în calculator dacă au apărut versiuni noi ale draiverelor. Acestea (draiverele pentru placa video, placa de bază, placa de sunet) trebuie descărcate şi instalate, pentru că ameliorează atît performanţa componentelor respective, cît şi compatibilitatea lor cu softurile nou apărute. De asemenea trebuie instalată ultima versiune DirectX, care poate fi găsită întotdeauna pe situl Microsoft.   

PĂSTRAREA  INTEGRITĂŢII  DATELOR

    Datele existente pe hardiscul unui calculator sînt de multe ori mai valoroase decît calculatorul însuşi, de aceea păstrarea lor în siguranţă trebuie să fie foarte serios avută în vedere. Pe de altă parte, chiar dacă nu avem date importante pe hardisc, infectarea calculatorului cu un virus informatic sau alt program de tip "malware" (prescurtare de la "malicious software", programe care fac rău, nocive) duce de cel mai multe ori la scăderea performantei sistemului şi chiar la imposibilitatea de a rula unele programe.

    1. PROTECTIA  CONTRA  VIRUŞILOR  INFORMATICI

    Internetul a devenit în ultimii ani mediul cel mai folosit pentru răspîndirea de viruşi informatici. Cele mai multe contaminări ale calculatoarelor personale au loc prin ataşamente infectate ale unor mesaje de poştă electronică şi prin file infectate descărcate de pe internet.

    Un virus informatic este un program care se caracterizează prin faptul că are un potenţial distructiv asupra calculatorului infectat. La fel ca şi viruşii biologici (gripă, etc.), cei informatici se pot "înmulţi" creînd copii ale lor care pot infecta alte calculatoare. Contaminarea cu un virus informatic se face dacă lansăm în execuţie o filă infectată (facem dublu-clic pe ea). În acest fel virusul este activat şi îşi va începe acţiunea distructivă, care poate varia foarte mult din punct de vedere al nocivităţii.

    Unii viruşi folosesc calculatorul infectat doar pentru a se multiplica în vederea infectării altor calculatoare. Aceştia sînt de obicei numiţi "viermi" (worms) şi în această categorie se încadrează mulţi dintre viruşii care se transmit prin ataşamentele infectate ale unor mesaje de poştă electronică.

    Cei mai mulţi viruşi au o acţiune nocivă care se declanşează instantaneu la deschiderea unui program infectat sau într-o anumită zi a anului. Acţiunea nocivă este variabilă, mergînd de la modificarea sau ştergerea unor file, pînă la suprascrierea biosului calculatorului. Filele modificate sau şterse sînt alese cu grijă de autorul virusului, în aşa fel încît calculatorul infectat să fie incapabil să îşi îndeplinească funcţiile într-o mai mică sau mai mare măsură. În general aceşti viruşi infectează filele executabile (cu extensia EXE, COM, BAT, PIF) dar există şi viruşi care infectează filele cu extensia DOC sau XLS create de aplicaţiile Word sau Excel ale suitei MS Office.

    O categorie cu totul aparte sînt programele de tip "troian". Acestea funcţionează la fel ca un "cal troian", oferind acces la calculatorul infectat unei persoane care nu se află fizic lîngă calculator. Astfel un calculator infectat cu un troian poate fi manipulat foarte uşor prin internet, putîndu-se face cu el toate operaţiile obişnuite (deschidere de programe, ştergere de file, etc.), care însă se pot transforma în acţiuni distructive dacă se şterg file de sistem sau file importante depozitate pe calculatorul respectiv.

    Înmulţirea cazurilor de infectare cu viruşi pe scară largă (adevărate "epidemii") a făcut să fie folosite din ce în ce mai mult mijloacele de contracarare a viruşilor. Şi în domeniul viruşilor informatici este valabilă afirmaţia că este mai bine să previi infecţia decît să o tratezi. La ora actuală există cel puţin o duzină de programe antivirus foarte bune care ne permit să evităm infectarea calculatorului nostru. Toate aceste programe sînt actualizate periodic pentru a ţine pasul cu viruşii nou creaţi. Multe plăci de bază cumpărate din magazin au pe CD un program antivirus (de ex. Trend PC Cillin) care este inclus în preţul plăcii. Există şi programe gratuite, de exemplu AntiVir PE sau AVG Free Edition . Cele mai bune programe antivirus sînt însă cu plată, exemple fiind Kaspersky Anti-Virus, McAfee Anti-Virus sau BitDefender Anti-Virus (rumînesc). Dacă vrem să comparăm antiviruşii existenţi putem să îi instalăm pe rînd (de ex. de pe CD-urile unor reviste cu tematica IT) şi să îi punem la încercare.

    Pentru a vedea dacă avem calculatorul infectat, scanăm hardiscul cu ajutorul programului antivirus. Acesta conţine într-o bază de date "semnăturile" (modificările specifice produse în filele infectate) celor mai răspîndiţi viruşi şi dacă pe parcursul scanării se întîlneşte o filă modificată de un virus sîntem atenţionaţi. La sfîrşitul scanării vedem care sînt filele infectate şi putem lua măsuri de eradicare a infecţiei prin ştergerea sau "repararea" filelor afectate, ambele acţiuni putînd fi făcute de softul antivirus. De multe ori însă este imposibil ca filele afectate să poată fi "dezinfectate" corespunzător şi de aceea singura soluţie rămîne ştergerea. Cum viruşii pot afecta file a căror ştergere poate duce la o funcţionare defectuoasă a sistemului de operare, uneori nu avem altă soluţie decît să aplicăm măsura radicală de formatare a hardiscului. De altfel cea mai sigură metodă de a ne debarasa de un virus informatic este să formatăm hardiscul şi să instalăm din nou sistemul de operare. Cum această operaţie ia destul de mult timp şi nu poate fi făcută de cei nefamiliarizaţi cu procedeul, cea mai bună metodă de a contracara acţiunea unui virus este să evităm cu orice preţ infectarea calculatorului.

    Prevenirea unei infecţii se face din două direcţii :

• Prima, şi cea mai importantă, este educarea utilizatorului unui calculator cu privire la viruşii informatici. Utilizatorul trebuie să scaneze cu un antivirus actualizat toate CD-urile sau dischetele pe care le foloseşte, înainte de a lansa vreun program de pe acestea. De asemenea trebuie scanate toate filele descărcate de pe internet sau ataşamentele primite prin poşta electronică.

• A doua direcţie este instalarea unui program antivirus care să fie în funcţiune pe toată durata folosirii calculatorului. În acest fel ne asigurăm că protecţia se păstrează chiar dacă alţi utilizatori ai calculatorului (de ex. copii) uită să scaneze un CD sau o dischetă. Toate programele antivirus au un modul de scanare automată a filelor deschise în timpul unei sesiuni de lucru cu calculatorul. Dacă antivirusul detectează că o filă infectată este pe cale de a fi deschisă, fila respectivă nu va putea fi lansată în execuţie. Acest modul nu ocupă multe resurse ale calculatorului şi de aceea el nu deranjează funcţionarea altor programe. Foarte importantă este actualizarea "semnăturilor" virale din baza de date a programului antivirus, care trebuie să se facă săptămînal sau lunar. Toţi antiviruşii moderni includ capacitatea de actualizare automată sau manuală prin internet.

    2. PROTECŢIA  CONTRA  SOFTURILOR  SPION

    Internetul a produs apariţia şi a unor programe care nu sînt viruşi informatici propriu-zişi, dar activitatea lor se desfăşoară fără cunoştinţa utilizatorului calculatorului infectat şi este de cele mai multe ori de o nocivitate redusă. Aceste programe sînt denumite "spioni" (spyware) şi funcţia lor este aşa cum le-o arată şi numele să spioneze obiceiurile celor care utilizează calculatorul infectat. De exemplu unele programe spion înregistrează într-o bază de date siturile web vizitate şi apoi transmit prin internet o listă cu adresele acestora.

    Programele spion sînt de multe ori asociate cu unele programe gratuite (şi utile) care pot fi descărcate de pe internet. Atunci cînd instalăm un program gratuit care ne trebuie, este posibil să instalăm şi un program spion. Cei care beneficiază de pe urma programelor spion sînt de cele mai multe ori marile companii de publicitate prin internet care culeg date despre internauţi, date pe care le folosesc pentru a-şi ajusta ofertele publicitare. Pentru că aceste programe nu sînt de tip virus, ele se află la limita legalităţii. Multe programe gratuite care au inclus în ele şi un program spion, fac cunoscut acest lucru în termenii contractuali (licenţa de folosire a softului) ce apar la instalarea programului. Cum cei mai mulţi dintre utilizatori nu citesc acest text scris în jargon juridic, programul spion este instalat alături de programul util. Programul spion rămîne de obicei pe calculator şi îşi îndeplineşte funcţia chiar dacă dezinstalăm programul util pentru că nu îl mai folosim.

    Pentru a vedea dacă avem pe calculator programe spion, trebuie să instalăm softurile gratuite Ad-Aware sau SpyBot Search&Destroy . Acestea ne scanează calculatorul (file şi registrul Windows) şi ne atrag atenţia dacă avem programe spion aflate în funcţiune, oferindu-ne şi posibilitatea să le ştergem. Trebuie să fim însă atenţi la faptul că unele program utile încetează să funcţioneze dacă este şters programul spion cu care sînt asociate.

    3. PROTECŢIA  CONTRA  SOFTURILOR  CARE  "DETURNEAZĂ"  EXPLORATORUL

    Ultimele programe apărute în lista de softuri "malware" sînt programele care "deturnează" exploratorul ("browser") . Numele acestor programe vine de la acţiunea de deturnare ("hijacking") a unui obiect de la scopul pe care trebuie să îl îndeplinească. Acţiunile acestor softuri nu sînt extrem de nocive, însă sînt foarte supărătoare. Ele se instalează automat atunci cînd vizităm anumite pagini web, şi nu devenim conştienţi de faptul că exploratorul a fost deturnat decît atunci cînd observăm că pagina gazdă (principală) şi cea de căutare au fost modificate. Un alt semn clar al prezenţei unui soft "malware" este faptul că exploratorul funcţionează foarte lent şi derularea paginilor mai mari se face sacadat.

    Cele mai comune deturnări ale exploratorului sînt modificarea paginii principale ("home page") şi a paginii de căutare. În varianta obişnuită (imediat după instalarea IE) aceste două pagini se găsesc pe situl MSN al companiei Microsoft. Atunci cînd vizităm pagini web aflate în zone "mai întunecate" ale internetului (de ex. situri pornografice sau cu soft piratat) este posibil ca unele din pagini să conţină nişte scripturi care modifică automat configuraţia IE. Pagina principală a exploratorului şi cea de căutare sînt astfel schimbate cu alte pagini, de obicei publicitare.

    Soluţia pentru situaţia de mai sus este la prima vedere foarte simplă. În prima etapă facem clic pe meniul "Tools" în IE şi apoi pe comanda "Internet Options". Va apare multifereastra cu acelaşi nume. Scriem din nou adresa paginii principale dorite de noi (ştergînd-o evident pe cea apărută fără voia noastră) sau facem clic pe butonul "Use Blank" şi apoi apăsăm butonul OK pentru a închide fereastra.

    În a doua etapă trebuie să reparăm toate modificările făcute de filele "malware" de pe calculatorul nostru cu ajutorul softului gratuit "HijackThis". Îl lansăm pe acesta după instalare şi apăsăm pe butonul "Scan". Programul ne va afişa toate filele suspecte şi toate modificările suspecte făcute în registrul Windows. Modificările din registrul Windows care sînt responsabile de problemele apărute sînt dispuse de obicei în primele cinci rînduri din partea de sus a ferestrei programului.

    Bifăm valorile din registru denumite HKCU...SearchURL, HKCU...Search Bar, HKCU...Search Page, HKCU...SearchAssisstant şi HKCU...HomeOldISP care indică nişte adrese de pagini web publicitare (de ex. http://www.search-2003.com , http://sharempeg.com/find) şi apoi facem clic pe butonul "Fix Checked". Va apare o minifereastra de confirmare în care va trebui să apăsăm butonul "Yes". Dacă după terminarea operaţiei facem din nou clic pe butonul "Scan" vom vedea că programul "Hijack This" a şters valorile din registru falsificate şi le-a restaurat pe cele corecte care indică nişte adrese de pe situl Microsoft (http://www.microsoft.com).

    Cei care se ocupă cu softurile "malware" au găsit însă o variantă prin care acţiunea de mai sus nu mai este încununată de succes complet pentru că de exemplu funcţia de căutare folosind bara de adrese a exploratorului este în continuare inutilizabilă. Aceasta se întîmplă pentru că a fost instalat pe calculator o filă numită "hosts" în dosarul C:\Windows. Dacă o deschidem cu Notepad observăm că în ea este scris de exemplu "66.250.171.136 auto.search.msn.com". Cu alte cuvinte în filă se specifică o adresă IP greşită pentru pagina de căutare de la MSN. De cîte ori vom încerca să căutăm ceva pe internet cu ajutorul motorului MSN (scriem un cuvînt în bara de adrese şi apăsăm tasta Enter), vom vedea că în loc de pagina cu rezultate de pe MSN va apare o pagină web publicitară (de ex. http://www.martfinder.com ). Va trebui să ştergem rîndul "66.250.171.136 auto.search.msn.com" din fila "hosts" şi în acest fel motorul de căutare MSN va putea fi folosit din nou direct din explorator. Fila însăşi poate fi ştearsă de pe hardisc dacă ea conţine doar rîndul specificat mai sus, iar acest lucru nu va cauza nici o problemă în funcţionarea exploratorului, pentru că fila în cauză nu a fost instalată de Windows.

    Un alt program foarte bun care ne ajută să prevenim deturnarea exploratorului este "Browser Hijack Blaster". Acesta trebuie lansat ori de cîte ori explorăm internetul şi el va rula în fundal împiedicînd modificarea adreselor paginii principale şi a celei de căutare.

    Mai multe informaţii despre viruşii informatici pot fi găsite pe siturile producătorilor de antiviruşi iar informaţii despre programele spion sau cele care deturnează exploratorul pot fi găsite pe situl SpywareInfo pe care se află de asemenea şi un forum foarte util.

    4. REALIZAREA  DE  COPII  DE  SIGURANŢĂ

    Cea mai bună metoda de a ne pune datele importante la adăpost este crearea de copii de siguranţă, ceea ce ne permite recuperarea integrală a datelor chiar şi în situaţia în care o parte dintre ele au fost şterse sau corupte de acţiunea unui virus informatic.

    Datele importante de pe hardisc trebuie arhivate periodic (şi eventual criptate), iar arhivele rezultate trebuie transferate pe medii de stocare pe care să le pastrăm la loc sigur. Cea mai indicată metodă este folosirea unităţilor de inscripţionare de tip CD-RW pentru crearea de discuri care sa conţină datele pe care vrem să le punem în siguranţă. Evident, pentru stocarea unor cantitati mici de date pot fi folosite şi dischetele.

    O alta metodă sigură în cazul în care vrem sa depozităm cantităţi importante de date este stocarea datelor pe internet folosind un serviciu cu plată. Dacă avem doar cîţiva MB de date importante putem folosi pentru stocarea pe internet serviciile de tipul Yahoo Briefcase sau o parte din spaţiul oferit gratuit de servciile de găzduire de situri web.

    Este recomandat să stocăm datele importante în mai multe locuri, de exemplu stocare pe CD-ROM dar şi stocare pe internet şi să le actualizăm regulat.

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

Copyright © MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sînt originale şi sînt scrise de MunteAlb.

Reproducerea materialelor (integrală sau parţială) fără acordul autorului intră sub incidenţa Legii privind Dreptul de Autor.

Pe acest sit este folosit modul de scriere corect, logic, practic, naţional, nepropagandistic, anti-latinoman şi getodacofil, cel cu î din i şi sînt.

Alegerea terminologiei folosite pe sit este explicată în materialul Limba Rumînă în Epoca Informaticii.

Situl se găseşte la adresa :  http://muntealb.16mb.com/