Anglicisme (englezisme). Articulate cu sau fără cratimă
Articolul de azi este urmarea unei discuţii începute pe blogul computerica.ro, unde în cadrul unui articol dedicat pachetului în limba română pentru Windows 7, s-au atins o serie de probleme conexe precum lipsa tastaturilor specifice scrierii în limba română, calitatea mai puţin reuşită a unor traduceri şi, un punct sensibil, nivelul de exprimare din internetul românesc. La discuţie, şi-a adus un aport consistent domnul semnat Vapa, autorul al unor comentarii la care chiar dacă nu subscriu în totalitate, nu pot să le neg consistenţa argumentării. Ulterior, dezbaterea „s-a mutat” pe acest blog, fiind facilitată şi de articolul dedicat folosirii interfeţei în limba română pentru noul Wodrpress 2.8. Dat fiind faptul că s-au adunat deja 9 comentarii, iar subiectul a fost dezvoltat dincolo de tema iniţială a materialului, mi-am zis că s-ar impune un articol dedicat. Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit. NU sunt persoana cea mai în măsură să modereze o asemenea dezbatere şi nici nu ţin morţiş să pornesc o polemică. Tocmai de e aceea mă voi limita să citez dintr-o serie de materiale oficiale: DEX, DOOM şi MDN.
O paranteză. Cei care mai vizitează acest site, au observat că tonul articolelor este unul destul de sobru, că nu sunt admise dezbaterile în contradictoriu sau atacul la persoană. Şi pentru că nu vreau ca discuţia să se transforme într-un ghiveci, voi limita tema dezbaterii la modul de folosire al anglicismelor (sau englezisme, aşa cum sunt ele mai cunoscute), respectiv la scrierea lor cu sau fără cratimă.
Conform „Dicţionarul explicativ al limbii române” (Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998), avem:
ANGLICISM, anglicisme, s.n. Expresie specifică limbii engleze; cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă şi neintegrat în aceasta. – Din fr. anglicisme.
Iar dacă tot am pus dicţionarele pe masă, se cuvine să amintesc „Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic al Limbii Române”, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005. Lucrarea a fost realizată sub coordonarea doamnei Ioana Vintilă-Rădulescu, directorul adjunct al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan”.
Secţiunea „Principalele Norme Ortografic, Ortoepic şi Morfologice ale Limbii Române”, la pagina XLII se află posibila rezolvarea a dilemei noastre privind folosirea sau nu a cratimei în cazul anglicismelor. Citez:
Se recomandă ataşarea fără cratimă
…a articolului sau a desinenţei la împrumuturile – chiar neadaptate sub alte aspecte – terminate în litere din alfabetul limbii române, pronunţate ca în limba română: boardul, boarduri; clickul, clickuri; trendul, trenduri.
Se păstrează însă cratima
…în cazul împrumuturilor şi numelor de locuri a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare: accquis-ul; bleu-ul; Bruxelles-ul; dandy-ul, pl. art. dandy-i (nu dandi, pl. art. dandii); show-ul, show-uri;
Mai departe. Aceeaşi la secţiune, unde la paginile XCI şi XCII ni se explică în ce situaţii articolul hotărât enclinic (singular şi plural) de leagă cu cratimă. Exemplele sunt aceleaşi de mai sus, cu menţiunea că sunt adăugate şi cuvintele greu flexonabile (ph-ul, RATB-ul, x-ul).
Să văd dacă am înţeles. Corect ar fi blogul şi nu blog-ul / serverul şi nu server-ul / logoul şi nu logo-ul / widgetul şi nu widget-ul (identic cu gadgetul / gadget-ul), spamul şi nu spam-ul, etc. Urmând aceeaşi logică, avem driverul, e-mailul, pluginul, reviewul sau linkul… Oare ?! Dacă show [şou] este articulat show-ul, de ce forma articulată pentru e-mail [imeil] ar fi e-mailul / e-mailuri ? (DOOM, pagina 270). E o logică bazată doar pe ultima literă din cuvânt, şi care creează confuzie în rândul utilizatorului obişnuit. Mai mult, în DOOM nu sunt cuprinşi o serie de termeni precum blog, windows, browser, review, folder (şi vă rog să nu-mi spuneţi de echivalentul „dosar” sau „mapă”).
Nici „Marele Dicţionar de Neologisme”, Forin Marcu, Ediţia a VII-a revăzută, augmentată şi actualizată, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2004”, nu face nici o referire la termenii mai sus menţionaţi.
În continuare, în timp ce mă documentam pentru acest articol, am găsit o pagină intitulată „Ghidul traducătorului de software”. Un ghid „oficial”, mi-am zis eu în gând, dar bucuria a fost de scurtă durată, fiind în ceea ce priveşte folosirea cratimei în neologisme, autorilor respectivului ghid preiau doar notele explicative din DOOM. Exemplele sunt în schimb ceva mai concludente, dar nu pot să nu fac o remarcă. Acolo unde DOOM „recomandă”, acest ghid al traducătorului trasează verdicte: corect / greşit ! Aş fi curios să ştiu pe ce se bazează. Cumva, pe intuiţia Angelei Lansbury ?
Blogul nostru – No Man’s Land
Dacă un termen nu figurează în DEX, DOOM sau MDN, înseamnă că el nu există ? Cum poate un autor de blog să fie sigur că scrie corect ? Se bazează pe logica „bunului simţ” ? Pe curentul din piaţă ? Urmează „trendul” ? Se pare că nu există o soluţia sigură, iar nouă nu ne rămâne de făcut decât să sperăm într-o includere a tuturor acestor termeni într-un dicţionar, fie că este vorba de DOOM, MDN şi poate într-un viitor nu prea îndepărtat, DEX.
Cred că am să mă opresc aici pe moment, dar cel mai probabil voi actualiza acest material cât de curând. Până atunci aş vrea să fie cât mai clar pentru vizitatorii acestui site DE CE folosesc o serie de englezisme şi preferinţa mea pentru folosirea cratimei. Un singur compromis mai fac. Am să încep să scriu „blogul” în loc de „blog-ul”, fiindcă aşa cum se menţiona într-un comentariu, aici cratima nu aduce nici un avantaj, iar cei doi termeni se scriu şi se pronunţă identic atât în engleză, dar şi în limba română. „Pluginuri” sau „dosare” îmi sună mult prea abstract. Dumneavoastră ce credeţi ?
Update. 23 iunie 2009
Se pare că în ciuda eforturilor mele de a clarifica o serie de aspecte privind scrierea cu sau fără cratimă în articularea englezismelor s-a strecurat o confuzie. DOOM ia în considerare DOAR ULTIMA LITERĂ în care se termină cuvântul respectiv, în timp ce preferinţa mea, pentru textele scrise în acest site, este ca ÎNTREG CUVÂNTUL se se scrie sau să pronunţe la fel în limba română. Astfel, articularea recomandată de DOOM este pentru: e-mailuri, pluginuri, internetul, în timp ce mie vă rog să-mi permiteţi să folosesc în continuare plugin-uri, iar dacă veţi considera acest lucru o greşeală, îmi cer anticipat scuze.
P.S. Am acceptat recomandarea făcută de domnul Vapa legată de scrierea blog / blogul, logică şi prin comparaţia: bârlog / bârlogul.
Materiale bibliografice:
DEX, DOOM şi MDN (editiţiile tipărite)
http://dexonline.ro/
http://i18n.ro/Ghidul_traducatorului_de_software#Folosirea_cratimei_.C3.AEn_neologisme
http://groups.google.ro/group/diacritice
COMENTARII:
1. E normal ca românii să prefere panoul de control în română. În definitiv majoritatea utilizatorilor de WP nu sînt pricepuţi la calculatoare, ci poate doar eventual la scris cu ele. Şi chiar dacă ei ştiu engleza le convine mai mult traducerea, pentru că zona de administrare este ceva care poate predispune la greşeli ce au impact potenţial important asupra întregului blog. Deci e mai convenabil să se ghideze după traducere, aşa cel puţin sînt siguri că nu fac ceva greşit.
2. Că veni vorba de greşeli, am observat că faci o greşeală de ortografie, anume desparţi articolul hotărît cu cratimă de rădăcina cuvîntului în anumite situaţii. Există o recomandare după care ar trebui să te ghidezi.
Extras din DOOM 2:
======================
Se recomandă ataşarea fără cratimă a articolului la împrumuturile – chiar nedaptate sub alte aspecte – care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română: gadgetul [gheğetul], itemul [itemul], weekendul [uĭkendul], inclusiv în cazul unor anglicisme ceva mai vechi, scrise şi conform DOOM1 fără cratimă: westernuri ş.a.
===========================
Deci trebuie scris: blogul, bloguri, blogului, etc. La fel şi pentru “plugin”, trebuie scris: pluginul, pluginuri, etc.
Uite şi o discuţie despre traducerea WP, unde se spune şi despre cratimele adăugate greşit:
http://groups.google.ro/group/diacritice/browse_thread/thread/0387422a10af7f71
--------------------------------------------------------------
Vă salut domnule şi mă bucur că v-aţi făcut timp să lăsaţi un comentariu la mine pe site. Tocmai pentru românii care nu stăpânesc anumiţi termeni ai limbii engleze am scris acest scurt material, în care am prezentat opţiunea de folosire a traducerii pentru WP 2.7. Respectiva traducere oferă pe moment cele mai bune rezultate, iar în scurt timp am veşti că va apărea şi o variantă specifică Wordpress 2.8.
Pe de altă parte, legat de plugin-uri / pluginuri, respectiv blog / blog-ul, aveţi dreptate (lucru confirmat şi de trimiterea la DOOM), însă, ca şi în cazul diacriticelor cu virgulă sau cu sedilă, preferinţa pentru o formulare sau alta, ţine şi de considerente practice. P.S. E un ministru care are blog şi cratime în exces şi dumneavoastră tocmai la site-ul meu „liniştit” vă uitaţi…
-------------------------------------------------------------
Si eu prefer sa scriu cu cratima.
------------------------------------------------------------
Salut. Eu am încercat să păstrez acelaşi stil ca şi wordpress.com. Cine are un domeniu acolo ştie foarte bine că se folosesc termeni precum blog-uri, tag-uri, upgrade-uri… dar şi „legături” în loc de link-uri. Fără a minimaliza importanţa „Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române” cred că tendinţa o va comunitatea utilizatorilor. P.S. Chiar al curios să văd o traducere pentru Wordpress 2.8, sau pentru orice alt CMS, care să aibă girul Academiei Române.
----------------------------------------------------------------
@vapa: doar se recomanda, nu este obligatoriu (am diriginte de limba romana si scrie dictionare – stie ce vorbeste)
oricum, imi place ca domnul vapa insista sa scriem despre IT corect romaneste
----------------------------------------------------------------
Nu săriţi cu sapa pe domnul Vapa
Pe de altă parte, Yane2806, ai sesizat foarte bine fisura din raţionamentul iniţial, fiindcă dicţionarul RECOMANDĂ, iar concluzia interlocutorului nostru este, fără echivoc, că TREBUIE. Interesant.
----------------------------------------------------------------
Da, aşa e, mie mi se pare că trebuie scris fără cratimă tot timpul. Să mă explic de ce.
Fiecare limbă are caracteristicile sale proprii, care s-au format pe parcursul evoluţiei ei de sute sau mii de ani. Una din caracteristicile limbii române este că articolul hotărît sau terminaţia de plural se leagă de cuvînt fără cratimă, inclusiv la cuvintele importate din alte limbi. Această regulă a fost mereu respectată cînd s-au adus cuvinte din franceză, engleză, germană, etc. De exemplu se scrie “restaurantul”, nu “restaurant-ul”, deşi acest cuvînt e luat dintr-o limbă străină (franceza). La fel, se scrie “computerul”, nu “computer-ul”, deşi şi acest cuvînt este importat (din engleză).
Regula de a scrie fără cratimă asigură că scrierea rămîne în spiritul limbii române şi pe deasupra rămîne simplă, nu se complică. Dar mai mult decît atît, asigură că acele cuvinte importate au primit “certificatul” care atestă că sînt cuvinte româneşti, pentru că absolut toate cuvintele româneşti se articulează sau pluralizează fără cratimă. Altfel româna ar fi singura limbă cu un vocabular scindat (divizat), o parte fiind cuvinte româneşti (scrise fără cratimă) şi o altă parte fiind cuvinte importate din engleză (scrise cu cratimă). Şi nu numai vocabularul ar fi scindat, ci şi scrierea cuvintelor luate din engleză, pentru că unii vor scrie “blogul”, iar alţii “blog-ul”, deci vor exista două scrieri diferite pentru acelaşi cuvînt, ceea ce ar fi o premieră mondială, aşa ceva neexistînd în vreo altă limbă.
Scrierea e dictată de regulile gramaticale şi de caracteristicile unei anume limbi, nu de preferinţa utilizatorilor. Pentru că dacă ortografia s-ar fi luat după utilizatori, acum ar fi fost poate majoritară scrierea cu dezacorduri, ceea ce nu ar fi fost de folos nimănui.
Oricum, toţi traducătorii voluntari (cu excepţia celor care au tradus WP) folosesc scrierea fără cratimă (blogul/bloguri). Dar şi traducerile făcute pentru Microsoft România sau pentru Google folosesc aceeaşi scriere.
Un exemplu e chiar situl Blogger unde se vede asta chiar pe pagina principală:
https://www.blogger.com/
Şi un alt exemplu e din paginile de ajutor pentru MS Office:
http://office.microsoft.com/ro-ro/help/HA101726551048.aspx?pid=CL100605171048
Abandonarea cratimei la cuvintele importate din engleză, nu e deci un moft, ci o necesitate, în aşa fel încît româna să-şi păstreze caracterul unitar şi logic, deci să existe aceleaşi reguli pentru toate cuvintele prezente în vocabular, indiferent de originea lor (română sau străină). Este de fapt modul în care s-a procedat dintotdeauna atunci cînd au fost importate cuvinte străine.
-----------------------------------------------------------------------------
Am să încerc să fac un material legat de scrierea cu (sau fără) cratimă şi aceste comentarii cred că şi-ar găsi mai locul mai bine acolo. Nu vă contrazic în ceea ce spuneţi, dar cred că nu este momentul să renunţăm la scrierea cu cratimă în cazul cuvintelor care încă nu au fost „adoptate” de limba română. Exemplul pe care l-aţi dat dumneavoastră (n.r. computer) este pertinent fiindcă termenul apare în DEX, însă ce ne facem cu „player”, „link” sau chiar „blog”. Dacă aveţi răbdare să parcurgeţi şi alte materiale de pe acest blog, veţi vedea că în articolul intitulat „Mai este necesară curăţarea unui maus ?” am folosit „maus” (şi nu mouse), „mausul” (şi nu mouse-ul), respectiv „mausuri” pentru forma de plural. Nu mă deranjează să folosesc termeni româneşti, atâta vreme cât ei sunt viabili şi fac posibilă comunicarea unei idei. Şi fac această precizare fiindcă aţi amintit de Microsoft. Acolo, la „Introducere în bloguri” ni se spune că „persoanele partajează problemele”, sau „blogurile pot furniza forumuri”. Cu sau fără cratimă, eu trag nădejde că nu aceasta e limba română spre care ne îndreptăm.
Ştiu că poate să pară un pic ciudat însă, ca şi în cazul diacriticelor cu virgulă, oricine „păstoreşte” un blog, trebuie să facă tot posibilul pentru ca mesajul să ajungă la cititori şi să poată fi înţeles. Aici intervine „dictatura populară” şi contează mai puţin regulile gramaticale, iar datoria moderatorului este să găsească un mix între cele două. Cum bine spuneţi dumneavoastră nu putem accepta scrierea cu dezacorduri sau alte minunăţii gen „tz” (în loc de ţ) sau „sh” (în loc e ş), însă nici nu ne putem ghida doar după DOOM fiindcă distinşii membri ai Academiei nu vizitează acest site. Sincer vă spun, că imediat ce termenul „site” va fi inclus în DEX, eu voi renunţa la cratimă.
Aş reveni însă la Wordpress, dar fiind faptul că de aici a plecat discuţia. Traducerea Wordpress, inclusiv cea făcută de echipa cnet.ro este una corectă şi care NU conţine termeni inventaţi precum alte traduceri ale maeştrilor populari. Dovadă este şi popularitatea de care s-a bucurat această traducere în rândul utilizatorilor, chiar şi în rândul celor care de obicei folosesc partea de administrare (back-end-ul) în limba engleză.
------------------------------------------------------------------------------
O limbă trebuie să se ghideze după reguli cît mai clare şi cît mai uşor de înţeles de cei care o practică. Asta înseamnă reguli care au o raţiune precisă de a fi, nu reguli care lasă loc la mai multe interpretări. Dar tocmai aici este problema acelei reguli legate de “adoptarea” în română. Nu există şi nu a existat niciodată vreo autoritate (lingvistică sau educaţională) care să spună cînd un cuvînt este socotit adoptat în română, tocmai pentru că adoptarea deplină trebuie să se facă de la început, nu să se aştepte ani sau zeci de ani. Dacă adoptarea deplină e făcută de la început, cuvîntul străin nu mai e perceput ca străin, e socotit românesc şi nimeni nu mai are vreo problemă legată de pronunţarea sau scrierea lui (se articulează şi se pluralizează ca toate celelalte cuvinte româneşti). Dacă adoptarea nu e făcută de la început, atunci cuvîntul respectiv va rămîne străin şi după 5 ani şi după 50 de ani, pentru că va fi scris şi pronunţat ca în limba străină din care provine. Ar însemna ca un cuvînt de origine franceză să fie scris şi pronunţat ca în franceză, unul englezesc ca în engleză, unul german ca în germană, etc. Asta ar duce la existenţa unor reguli specifice pentru cuvintele străine în funcţie de limba din care provin, ceea ce ar complica foarte mult româna şi ar avea ca rezultat ca lumea să nu mai pronunţe şi să nu mai scrie corect. Deja asta se vede şi acum cu cuvintele englezeşti pe care mulţi nu ştiu să le scrie corect (de ex. unii scriu tunner în loc de tuner sau pool în loc de poll, etc.) şi ce să mai vorbim de pronunţare, acolo e jale.
Acum revenind la cratimă, ea nu este un element de decor, ea are o raţiune de a exista acolo unde e pusă. Însă în cazul cuvintelor precum “blog-ul” sau “blog-uri” ea nu are ce căuta, deoarece nu îndeplineşte nici o funcţie, practic ea doar complică scrierea şi atît. Româna are reguli clare care ar trebui să se aplice la fel la cuvinte asemănătoare. De exemplu avem românescul “bîrlog”, care e articulat “bîrlogul” şi e pluralizat “bîrloguri”. Ei bine, cuvîntul englezesc “blog” seamănă cu acest “bîrlog” şi chiar denumeşte un fel de bîrlog, numai că virtual. Ce rost ar avea să se scrie “bîrlogul”, dar pe de altă parte să se scrie “blog-ul” ? Blog se pronunţă blog, tot aşa cum bîrlog se pronunţă bîrlog. Ce rost are ca formele articulate a două cuvinte asemănătoare să difere între ele prin absenţa sau prezenţa cratimei ? Doar pentru că unul e de origine română şi altul de origine engleză ? Acesta nu este un argument logic, pentru că toate cuvintele unei limbi trebuie să se supună aceloraşi reguli, indiferent dacă sînt de origine autohtonă sau de origine străină. Altfel se instalează haosul, adică aplicarea regulilor la întîmplare, ceea ce nu e permis în nici o limbă din lume. Şi francezii au preluat blog, dar nu-i fac pluralul cu cratimă, ci fără cratimă (”blogs”), aplicînd aceeaşi regulă ca pentru celelalte cuvinte (de ex. cahier/cahiers, machine/machines, chien/chiens, etc.).
Culmea e că traducerea fişierelor de ajutor făcută de MS România pentru Windows sau Office e mult mai bună decît cea făcută pentru interfeţele acestor softuri. Se mai întîmplă să mai facă şi greşeli, dar dacă lumea le raportează, ele vor fi corectate.
Nu pot fi de acord cu compromisul lingvistic făcut în scopul obţinerii unei audienţe cît mai mari. În nici un caz acest compromis nu caracterizează lucrurile serioase. De exemplu marii scriitori români ar fi putut să scrie prostioare sau să folosească limbajul de pe stradă şi în mod sigur ar fi avut un succes mai mare de public. Dar n-au făcut-o, pentru că ţineau la reputaţia lor şi doreau ca opera să le fie citită multă vreme. Evident că un blog nu este de cele mai multe ori o operă literară, însă plierea după dorinţa audienţei în ce priveşte limbajul folosit duce la scăderea prestigiului proprietarului blogului. Cazul diacriticelor cu virgulă e însă diferit, e nu recomand să fie folosite acum, ci peste vreo 2-3 ani, cînd lumea va trece la Windows Vista sau 7. Pînă atunci şi diacriticele cu sedilă (cu care scriu eu acum) sînt bune, mai ales că 90% dintre români nici nu fac diferenţa între cele două tipuri, dată fiind dimensiunea mică a literelor.
Traducerea la Wordpress are totuşi destule probleme, mai ales că de fapt există două traduceri paralele. Problemele au fost semnalate pe lista Diacritice:
http://groups.google.ro/group/diacritice/browse_thread/thread/bb97bca0dd11038
Inventarea de termeni este modul cel mai bun de a face să evolueze o limbă folosind resursele de creativitate ale populaţiei autohtone. Americanii sînt maeştri la aşa ceva, ei au îmbogăţit limba engleză în ultimele sute de ani cu enorm de multe cuvinte inventate. La americani nu-i o ruşine să inventezi cuvinte, ba din contră e un fel de sport naţional, deschis oricui pentru participare. Civilizaţia americană a avansat atît de mult pentru că acolo s-a pus accentul înainte de orice pe creativitate, pe inventarea permanentă de ceva nou. Românii ar trebui să ia exemplu de la americani în această privinţă şi să încerce să fie creativi cu propria lor limbă, cum de altfel ar trebui să fie creativi în toate domeniile.
---------------------------------------------------------------------
M-am speriat cand am vazut ca deja comentasem..
Apoi mi-am amintit..
Ca idee, atat timp cat nu este reglementata si doar se recomanda o anumita folosire nu vad de ce sa ne “inghesuim” sa clasificam cu gresit/corect.
----------------------------------------------------------------------
Salut
Păi dacă nu găseam plugin-ul la tine, chiar că nu aveam cum le mut. Eu am vrut să clarific acestă problemă, odată şi pentru totdeauna (sau mă rog, până va apărea DOOM, ediţia a III-a), prezentând cele două reguli generale. Dacă se scrie şi se citeşte ca în limba română (ex. blog), putem scrie blogul / bloguri, dar dacă se scrie şi se citeşte diferit, se poate folosi cratima, chiar contrar recomandărilor. Verdicte am mai văzut şi la alţii, dar să nu uităm de exemplu. DOOM (v1), considera o greşeală gravă scrierea legată „nici un”, „nici o” şi acum, versiunea a doua, nu mai are nici+o obiecţie. P.S. Eu le scriu încă dezlegat că aşa m-am obişnuit din şcoală.
--------------------------------------------------------------------
Ai înţeles bine în general, însă ţi-a scăpat un amănunt mic, dar important. Legarea sau nu a articolului de cuvînt ţine de pronunţarea ultimei litere a cuvîntului străin. Dacă această literă se pronunţă ca în română, nu se foloseşte cratima. Dacă însă ea nu se pronunţă ca în română, sau nu se pronunţă deloc, atunci se foloseşte cratima. De aceea e-mail se articulează e-mailul, pentru că “L” final din e-mail se pronunţă ca în română. La “show”, cazul e invers. În română W se pronunţă V, de unde şi numele “Dublu V” (există însă excepţia cuvintelor luate din engleză, dar ea nu contează aici). În engleză W se pronunţă U, de unde şi numele “Double U”. Se foloseşte (conform DOOM 2) cratima la articulare sau pluralizare pentru că pronunţarea în română (V) a literei finale W din “show” diferă de pronunţarea în engleză (U).
Apropo, “dosar” este folosit ca traducere a lui “folder” de marea majoritate a traducătorilor pe Windows sau Linux (vezi Gnome sau KDE), el fiind traducerea consacrată pentru “folder” de multe zeci de ani. Cuvîntul “review” e tradus “recenzie” în toate dicţionarele englez-român tipărite sau existente pe internet.
Ghidul traducătorului de la i18n.ro este un ghid pentru traducătorii afiliaţi cu i18n.ro. Acest sit grupează traducători în special din sfera Linux, iar pentru că traducerile din această sferă sînt de obicei mari (Gnome şi KDE au sute de mii de şiruri de text) e recomandat să se lucreze în echipă. Şi tocmai de aceea se “trasează verdicte”, pentru ca traducerile să aibă coerenţă, să fie cît mai unitare în exprimare, chiar dacă sînt făcute de echipe de 10 sau mai mulţi traducători.
Un autor de blog, ca orice român în general, trebuie să-şi asume libertăţi (inovaţii) în raport cu limba pe care o foloseşte, bineînţeles avînd şi o responsabilitate de a nu folosi o limbă stricată. Nu trebuie uitat că limba a fost creată de popor şi ca urmare aparţine poporului, nu Academiei. Americanii nu au Academie, deci nu au nici o autoritate care să decidă în domeniul lingvistic. Bineînţeles că limba engleză nu e lăsată chiar de capul ei, în sensul că lingviştii din universităţile americane discută între ei şi se pune de acord atunci cînd se fac schimbări majore. Astfel de schimbări au fost cele care au diferenţiat engleza americană de cea britanică (color/colour, center/centre, customize/customise, etc.).
Americanii au o mare libertate în a inventa cuvinte, un exemplu fiind chiar “blog”. Înainte de a se folosi acest cuvînt se folosea “journal”, unul din primele situri care a permis deschiderea de bloguri fiind numit LiveJournal (există şi azi). Apoi i-a venit cuiva ideea să combine “web” şi “log” şi să rezulte “weblog” şi apoi altuia i-a venit ideea să renunţe la “we” şi aşa a rezultat “blog”. Nimeni n-a rîs de cei care au propus aceste cuvinte noi şi nimeni nu le-a reproşat că ele nu există în Merriam-Webster (DEX-ul american), deci ar trebui să rămînă la “journal”. Aşa s-a impus cuvîntul “blog”, fără nici o intervenţie din partea vreunei autorităţi. Acest mod de lucru ar trebui adoptat şi de români pentru a crea cuvinte româneşti noi, fără să le pese că aceste cuvinte nu există în DEX. E ciudat că românii aşteaptă confirmarea Academiei pentru orice cuvînt, în timp ce americanii îi dau înainte cu invenţiile lingvistice, fără să le pese de părerea lingviştilor de acolo. Nu toate cuvintele inventate de americani ajung în dicţionarele englezeşti, dar o bună parte din ele, da. La fel s-ar putea întîmpla cu cuvintele inventate de români, numai că românii trebuie să capete curajul de a face inovaţii lingvistice.
Legat de niciun/nicio, această măsură de a le scrie legat în unele situaţii şi dezlegat în altele este încă o tîmpenie clocită de Academie, tîmpenie cu care nu toţi lingviştii sînt de acord, pentru că ea complică inutil limba, aşa cum de altfel a complicat-o şi scrisul cu  în mijlocul cuvintelor, măsură care a învechit ortografia română şi a făcut-o ilogică şi nepractică (acelaşi sunet e scris cu două litere diferite).
-----------------------------------------------------------------------
Eu am înţeles logica DOOM-ului, dar nu subscriu la ideea că ar conta doar pronunţarea ultimei litere. Nu este un amănunt „scăpat”, însă nu se mi pare practic, iar recomandarea Academiei o văd aplicabilă doar în cazul unor termeni precum click, link, trend, blog, stick, etc. În cazul celorlalte cuvinte, sau le adoptăm: „tramvai” şi nu „tramway”, bluemarin / „bleu marine”, poate chiar „sait” / „site” (şi vă rog să nu-mi spuneţi de sit că nu suntem într-un episod cu Lara Croft) şi atunci cratima înaintea articolului devine redundantă, sau mai răbdăm un pic cratima şi lăsăm evoluţia să-şi urmeze cursul firesc.
Legat de ghidul în cauză. Traducătorii respectivi merită felicitaţi şi munca depusă de ei trebuie apreciată. Aici nu încape urmă de îndoială. Pagina respectivă însă este o pagină publică şi nu se precizează într-un mod fără echivoc că ar fi destinată doar traducătorilor afiliaţi cu i18n.ro. De aceea am spus că nu mi se pare foarte inspirat ca ei să-şi fundamenteze un verdict în baza unei recomandări. S-ar putea ca unele persoane să considere acelea ca fiind nişte norme universale. Acum ca o paranteză, cred că ar fi util un astfel de ghid, astfel încât site-urile de profil, cărţile de specialitate, manualele, să folosească toate acelaşi limbaj.
Aţi adus în discuţie cuvântul recenzie. Conform MDN: „RECÉNZIE s. f. scurtă prezentare cu caracter critic apreciativ a unei lucrări literare sau ştiinţifice, a unui spectacol, a unui concert, a unor opere de artă plastică etc.” Aşadar, termenul se poate aplica doar unei opere artistice, cum să fac recenzie la o imprimantă ?!
Per total însă, sunt probleme mai importante decât unde aşezăm noi cratima în cazul aglicismelor. Ştiţi, de exemplu, câte căutări fac românii pe Google folosind text cu diacritice ?
---------------------------------------------------------------------------
Evident că adaptarea prin fonetizare este calea cea mai bună de urmat pentru cuvintele străine în care există o diferenţiere între scrierea şi pronunţarea în română. Metoda e simplă şi eficientă şi a mers bine indiferent de limba din care a provenit cuvîntul străin. Însă ar fi trebuit să existe cineva după 1990 care să explice populaţiei că această metodă este cea optimă şi că ea a fost folosită pentru importarea de mii de cuvinte în română de-a lungul timpului, cuvinte care astfel au devenit uşor de scris şi de pronunţat, integrîndu-se perfect în română. Academia şi lingviştii n-au făcut asta, deşi nu i-a împiedicat nimeni să apară la TV sau să scrie în ziare ori pe internet. Din cauza asta s-a ajuns la haosul actual, cînd mulţi scriu şi pronunţă cum li se pare mai bine cuvintele importate, ceea ce duce la multe greşeli. Dar dacă traducătorii de softuri sau cei care au situri/bloguri pe internet adaptează prin fonetizare cvintele străine, lingviştii nu vor avea nimic de obiectat, această metodă este în spiritul limbii române.
Cursul firesc nu se obţine aşteptîndu-l să vină, pentru că s-a văzut că deşi a trecut destul timp din 1990, lucurile nu s-au clarificat absolut deloc în ce priveşte cuvintele importate din engleză de atunci încoace. Cursul firesc (care a funcţionat deja timp de sute de ani) există deja şi este reprezentat de adaptarea cuvintelor străine la limba română prin fonetizare, adică să ajungă să se scrie aşa cum se citesc, similar deci cu toate cuvintele româneşti. Nu are nici un rost să se mai aştepte degeaba, s-a aşteptat deja destul.
Ghidul de pe i18n.ro este într-adevăr public, dar nu e singurul ghid de traducere a softurilor în română (Google e de ajutor aici). Nu se specifică că ghidul este destinat traducătorilor afiliaţi cu situl în cauză, pentru că oricine poate să-l folosească, însă doar traducătorii afiliaţi cu i18n.ro sînt obligaţi să-l respecte în totalitate. Nu e normal să fie considerat un ghid oficial, pentru că nu a fost făcut de traducători profesionişti şi nu a fost girat de vreo autoritate lingvistică. E un ghid ca oricare altul de pe internet, adică este oferit fără vreo garanţie de corectitudine perfectă. El de altfel este incomplet (nu se spune cum se utilizează softurile/platformele de traducere) şi pe deasupra conţine şi recomandări greşite (nu cele legate de cratimă, ci unele din cele legate de exprimarea folosită la traduceri). Concluzia e că în nici un caz nu trebuie luat ca literă de lege, traducătorii neafiliaţi cu i18n.ro trebuind să respecte din ghid doar ceea ce li se pare logic, raţional.
Dicţionarele româneşti n-au ţinut pasul cu cele străine în ce priveşte terminologia legată de dezvoltarea tehnologică accelerată din ultimii 20-30 de ani. Ele au rămas pe hîrtie, n-au trecut pe internet, deci actualizarea lor se face o dată la 5-10 ani. Pe de altă parte nu e nevoie să se caute neapărat în DEX. Eu am un dicţionar englez-român din 1996 (ed. Teora) şi acolo apare “recenzie” ca traducere a lui “review”. Dar traducerea e şi mai veche, am un dicţionar eng-ro din 1961 şi “recenzie” apare şi acolo. Nu mai vorbesc de dicţionarele eng-ro de pe internet, recenzie e prezent peste tot. Trebuie spus că “review” este un cuvînt englezesc vechi, care nu are legătură strictă cu calculatoarele, ci cu orice produs (carte, spectacol, placă video, telefon mobil, etc.) care este studiat de cineva pentru a publica apoi o mică expunere referitoare la el.
http://www.etymonline.com/index.php?term=review
Toate problemele legate de limba română actuală sînt importante, tocmai pentru că ele au fost neglijate atîta vreme şi de populaţie şi de autorităţile educaţionale. Ele pot fi discutate şi soluţionate în paralel. Bineînţeles că scrisul fără diacritice e una din cele mai serioase probleme, pentru că ţine strict de limba română şi nu ar trebui nici măcar să încapă discuţie că este singurul scris corect. E păcat că se pierde atîta vreme pentru a-i convinge pe români să scrie corect, dar dacă autorităţile nu-şi fac treaba şi nu lansează campanii de informare şi de sprjinire a scrisului cu diacritice, toată munca de promovare cade în spinarea unei mîini de oameni, deci lucrurile merg destul de greu, iar căutările cu diacritice vor deveni majoritare poate peste vreo 5 ani.
-----------------------------------------------------------------------------
Un comentariu frumos, însă vedeţi că nu putem lărgi cercul discuţiei ? Din păcate, majoritate a cititorilor nu sunt interesaţi de subiect, şi poate acesta este unul dintre motivele pentru care lucrurile stagnează.
Să ştiţi că nu v-am întrebat întâmplător de Google, fiindcă numărul celor ce folosesc diacritice la căutare A SCĂZUT în ultimii ani şi se situează în prezent la aproximativ 4% (cifră neverificată însă). P.S. V-aţi gândit la un blog de nişă, unde să prezentaţi aceste probleme ?
---------------------------------------------------------------------------
Chiar dacă majoritatea celor care citesc acum nu sînt interesaţi, asta nu înseamnă că discuţia nu va fi utilă pentru multă lume în viitor. Cei interesaţi vor fi aduşi de Google, aşa se întîmplă mereu. Lucrurile nu stagnează, asta e clar, însă e adevărat că ar merge mai repede cu mai mulţi voluntari implicaţi.
Îmi vine greu să cred că numărul celor care caută cu diacritice a scăzut, deşi e posibil, prin prisma faptului că numărul de români utilizatori de internet a crescut mult, iar această creştere nu a fost însoţită de o creştere proporţională a celor care folosesc diacritice la calculator. Însă cred că toată lumea a observat că numărul siturilor sau blogurilor care folosesc diacritice a crescut mult în ultimii doi ani.
Ar fi bun un blog unde să se discute despre limba română în informatică, însă eu deja sînt implicat în destule activităţi (legate şi de chestia asta) încît să mă pot ocupa de el. Oricum, cine vrea să se informeze poate găsi uşor cu Google discuţia asta sau altele asemănătoare unde sînt tratate astfel de probleme.
----------------------------------------------------------------------------